I'm lonely, like the shadow that walks by herself on the wall...
My arms are tired of emptiness...
I'm swinging and fighting...
I need myself and you to guide me home, in myself and I...
Pilota care ma inveleste imi devine fetis. Nu unul placut. Imi tine de cald, insa nu-mi sufla pe piele, nu ma strange in brate, nu ma mangaie, nu-i simt inima batand. O strang dupa mine, pe mine, de-a lungul meu, insa...
Pe repeat, versuri lovinde, spun ce nu stiam eu sa spun, sa fac, sa gandesc…poate doar sa simt.
Versurile...
I'm in this fight and I'm swinging and my arms are getting tired
I'm trying to beat this emptiness but I'm running out of time
I'm sinking in the sand and I can't barely stand
I'm lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely
I try to be patient but I'm hurting deep inside
And I can't keep waiting, I need comfort late at night
And I can't find my way, won't you lead me home?
'Cause I'm lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely
And I'm scared of being the only shadow I see along the wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
And I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely, I'm scared of lonely
I cry at night 'cause my baby's too far to be by my side
To wipe away these tears of mine so I hold my pillow tight
To imagine you I'll stretch your hand looking for mine
'Cause I'm lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely
And I'm scared of being the only shadow I see along a wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me
I need your break when nobody is around
'Cause I'm tired of this emptiness
I think I'm drowning, I can't be lonely
And I'm lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely
And I'm scared of being the only shadow I see along a wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
And I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely
And I'm scared of be the only shadow I see along a wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
And I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely, I'm scared of lonely
Melodia...
joi, 10 septembrie 2009
sâmbătă, 29 august 2009
silabe
Mana lui trecu prin aerul din preajma ei. Vorbea cu silabe mute, respira aer plin de ea, clipea in ritmul lui, uneori viu, alteori pierdut. Canta muzica gandurilor lui, fluierand-o in propozitii fara noima pentru cei din jur.
Mangaia de fiecare data pisica din preajma supermarketului, cea “nu mica, dar nici mare, nici neagra, nici alba, nici vargata, nici patata” doar cu ochi tristi si rascolitori. Ori poate vicleni. Isi trecea mana prin blana care-i imbraca sira spinarii. O hranea cu Whiskas incercand sa-i cumpere afectiunea. Incerca de fapt sa-si cumpere norocul – cel pe care i-l aduceau in minte ochii ei vicleni si tristi.
Uneori se intindea in pat si pana si visele i se intristau. Alteori se trezea scriind pe geamuri ori in agende o litera care desi era a lui, nu era a lui. Citea poezii cu care se clatea de cifrele zilei si ar fi vrut literele lui, pentru el.
Mangaia de fiecare data pisica din preajma supermarketului, cea “nu mica, dar nici mare, nici neagra, nici alba, nici vargata, nici patata” doar cu ochi tristi si rascolitori. Ori poate vicleni. Isi trecea mana prin blana care-i imbraca sira spinarii. O hranea cu Whiskas incercand sa-i cumpere afectiunea. Incerca de fapt sa-si cumpere norocul – cel pe care i-l aduceau in minte ochii ei vicleni si tristi.
Uneori se intindea in pat si pana si visele i se intristau. Alteori se trezea scriind pe geamuri ori in agende o litera care desi era a lui, nu era a lui. Citea poezii cu care se clatea de cifrele zilei si ar fi vrut literele lui, pentru el.
miercuri, 5 august 2009
Defazare
Pentru aproape 5 ani am fost defazat pentru ca nu am simtit ca langa mine nu se mai intampla simtire, ca de langa mine se pleca, desi se statea.
Mai apoi, dupa o vreme, din nou defazat, cu aceeasi persoana: nu vedeam ca nu sunt tata. A fost nevoie de negrul pe albul unei hartii ca sa lupte cu sentimentul pe care stiu acum ca mi-l doream: acela ca cei doi ochi albastri mari si aproape deloc plangaciosi sa fie urma mea pe lumea asta.
Si mai apoi o defazare de peste un an si jumatate: cea a unei litere, care s-a jucat cu mine pana cand s-a asezat. Si in tot timpul asta eu mergeam spre alte continente, spre alte tari, spre un alt eu, fara sa-mi dau seama ca litera e cu mine, ma inunda, se aseaza, ma copleseste, ma cuprinde. Se aseaza, se scutura, intoarce spatele, ma scutura, se intoarce, se aseaza. O litera care ar vrea sa fie si sa nu fie, o litera care nu promite. Dar care inunda si provoaca mici puciuri interioare, sub forma de ganduri, mici explozii, randuri, litere asezate unele langa altele.
Acum cateva zile mi-am trecut mana dreapta pe sira spinarii unei pisici. Nu mica, dar nici mare, nici neagra, nici alba, nici vargata, nici patata – doar cu niste ochi care m-au facut sa scriu apoi pe geamul aburit de ploaia din orasul asta ploios o litera. Care nu este litera mea, desi... Am mangaiat pisica, mi-am trecut mana prin blana ei moale, cu gandul...
Ca sunt in ofsaid, ca si acum.
Mai apoi, dupa o vreme, din nou defazat, cu aceeasi persoana: nu vedeam ca nu sunt tata. A fost nevoie de negrul pe albul unei hartii ca sa lupte cu sentimentul pe care stiu acum ca mi-l doream: acela ca cei doi ochi albastri mari si aproape deloc plangaciosi sa fie urma mea pe lumea asta.
Si mai apoi o defazare de peste un an si jumatate: cea a unei litere, care s-a jucat cu mine pana cand s-a asezat. Si in tot timpul asta eu mergeam spre alte continente, spre alte tari, spre un alt eu, fara sa-mi dau seama ca litera e cu mine, ma inunda, se aseaza, ma copleseste, ma cuprinde. Se aseaza, se scutura, intoarce spatele, ma scutura, se intoarce, se aseaza. O litera care ar vrea sa fie si sa nu fie, o litera care nu promite. Dar care inunda si provoaca mici puciuri interioare, sub forma de ganduri, mici explozii, randuri, litere asezate unele langa altele.
Acum cateva zile mi-am trecut mana dreapta pe sira spinarii unei pisici. Nu mica, dar nici mare, nici neagra, nici alba, nici vargata, nici patata – doar cu niste ochi care m-au facut sa scriu apoi pe geamul aburit de ploaia din orasul asta ploios o litera. Care nu este litera mea, desi... Am mangaiat pisica, mi-am trecut mana prin blana ei moale, cu gandul...
Ca sunt in ofsaid, ca si acum.
miercuri, 1 iulie 2009
Colours
Mi-e rosu, de culoarea capsunilor dulci, cu aroma gatului pe care il doresc...
Mi-e bleu, de culoarea cerului senin spre care privesc cu ochii de culoarea cerului de iarna...
Mi-e galben, de culoarea lanurilor de grau adiind in bataia vantului de vara...
Mi-e rosu, de culoarea macilor infloriti...
Mi-e bleu-vert, de culoarea marii senine, cu trupuri unduindu-se in ea...
Mi-e alb, de culoarea perdelelor zburand in vant, de la balconul de pe malul marii, lasand sa iasa si sa intre misterul unui “noi”...
Mi-e rosu, de la rotunjimea cireselor carnoase pe care as vrea sa ti le plimb pe trup...
Mi-e verde, ca mirosul ierbii proaspat taiate, in diminetile de vara calma...
Mi-e auriu, ca nisipul ce mi se scurge printre degete si mi se agata in par...
Mi-e galben, ca floarea soarelui ce zambeste si se roteste in jurul soarelui, atunci cand se lasa curtata de razele lui...
Mi-e curcubeu, ca senzatia ce o lasi in mine. Mi-e stralucire, lumina, glowing. Mi-e fin ca puful de pe piersica pe care o spal inainte de a musca, dezbracand-o astfel in unduiri si mangaieri. Mi-e vanat, precum coaja vinetei pe care o asezi la copt si pe care o lasi apoi sa te muste in excese fierbinti-obraznice.
Mi-e...
Mi-e bleu, de culoarea cerului senin spre care privesc cu ochii de culoarea cerului de iarna...
Mi-e galben, de culoarea lanurilor de grau adiind in bataia vantului de vara...
Mi-e rosu, de culoarea macilor infloriti...
Mi-e bleu-vert, de culoarea marii senine, cu trupuri unduindu-se in ea...
Mi-e alb, de culoarea perdelelor zburand in vant, de la balconul de pe malul marii, lasand sa iasa si sa intre misterul unui “noi”...
Mi-e rosu, de la rotunjimea cireselor carnoase pe care as vrea sa ti le plimb pe trup...
Mi-e verde, ca mirosul ierbii proaspat taiate, in diminetile de vara calma...
Mi-e auriu, ca nisipul ce mi se scurge printre degete si mi se agata in par...
Mi-e galben, ca floarea soarelui ce zambeste si se roteste in jurul soarelui, atunci cand se lasa curtata de razele lui...
Mi-e curcubeu, ca senzatia ce o lasi in mine. Mi-e stralucire, lumina, glowing. Mi-e fin ca puful de pe piersica pe care o spal inainte de a musca, dezbracand-o astfel in unduiri si mangaieri. Mi-e vanat, precum coaja vinetei pe care o asezi la copt si pe care o lasi apoi sa te muste in excese fierbinti-obraznice.
Mi-e...
marți, 30 iunie 2009
words contest
our word contest.
my first part was Lewis Carroll's “The Three Voices”:
“[…] Her voice was very full and rich,/ And, when at length she asked him "Which?" / It mounted to its highest pitch.
He a bewildered answer gave, / Drowned in the sullen moaning wave, / Lost in the echoes of the cave.
He answered her he knew not what: /Like shaft from bow at random shot, / He spoke, but she regarded not.
She waited not for his reply, / But with a downward leaden eye / Went on as if he were not by
Sound argument and grave defence, / Strange questions raised on "Why?" and "Whence?" / And wildly tangled evidence.
When he, with racked and whirling brain, /Feebly implored her to explain, / She simply said it all again.
Wrenched with an agony intense, / He spake, neglecting Sound and Sense, / And careless of all consequence:
"Mind--I believe--is Essence--Ent - / Abstract--that is--an Accident - / Which we--that is to say--I meant--"
When, with quick breath and cheeks all flushed, / At length his speech was somewhat hushed, he looked at him, and he was crushed.
It needed not her calm reply: / She fixed him with a stony eye, / And he could neither fight nor fly.
While she dissected, word by word, / His speech, half guessed at and half heard, / As might a cat a little bird. […] "
The second voice.
And I love Red...this Red, from here.
my first part was Lewis Carroll's “The Three Voices”:
“[…] Her voice was very full and rich,/ And, when at length she asked him "Which?" / It mounted to its highest pitch.
He a bewildered answer gave, / Drowned in the sullen moaning wave, / Lost in the echoes of the cave.
He answered her he knew not what: /Like shaft from bow at random shot, / He spoke, but she regarded not.
She waited not for his reply, / But with a downward leaden eye / Went on as if he were not by
Sound argument and grave defence, / Strange questions raised on "Why?" and "Whence?" / And wildly tangled evidence.
When he, with racked and whirling brain, /Feebly implored her to explain, / She simply said it all again.
Wrenched with an agony intense, / He spake, neglecting Sound and Sense, / And careless of all consequence:
"Mind--I believe--is Essence--Ent - / Abstract--that is--an Accident - / Which we--that is to say--I meant--"
When, with quick breath and cheeks all flushed, / At length his speech was somewhat hushed, he looked at him, and he was crushed.
It needed not her calm reply: / She fixed him with a stony eye, / And he could neither fight nor fly.
While she dissected, word by word, / His speech, half guessed at and half heard, / As might a cat a little bird. […] "
The second voice.
And I love Red...this Red, from here.
marți, 23 iunie 2009
summer
My perfect summer...
...are cercei din cirese coapte, prinse la urechile tale, pe care, ca sa pot fura fructele rotunde, trebuie sa le gust, sa le sarut...
...are zambete aninate in raze de soare si in mangaieri...
...are indepartari de trupuri noaptea in somn, din cauza caldurii, dar si cautari somnoroase-adormite-semi-constiente, ale mainilor, pieptului, pielii tale...iar pentru tine acestea ale mele...
...priveste dragoste in valurile marii, saruturi patimase, lanturi din scoici, buze cautande, trupuri vrande, topindu-se sub razele soarelui celui nerabdator...
...primeste ploi calde ce se topesc pe trupuri fierbinti, nopti cu luna, adieri de vant mirosind a tei si-a flori, in care ti-as gusta buzele si causul gatului...
...are imbratisari, dansuri si fugi dragastoase in lanuri de grau, cu spice impletite intre degete si flori de mac prinse in par, alintate in saruturi intinse pe brate de grau auriu, sub cer de un bleu senin...
...are soapte dulci, rostite la urechi fine, in alinturi neobosite...
...are miscari lente de pisici, care se spala alene cu miscari gratioase, in usa camerei...
...are lumina ochilor tai, pe cerul noptii senine de vara...
...aseaza nisip fin intre degetele de la picioare, pe trupuri vrande, printre degete cautatoare...
...are miros de piele, de valuri si raze pe insulele pielii tale atinse de urmele atingerii mele...
...are inima mea si litera ta desenate in nisip, la picioarele tale, pierzandu-se sub valurile nerabdatoare.
My summer ...
...are nisip strans in pumni si lasat sa se scurga sub vantul incarcat...
...are valuri ce se impletesc printre degete nerabdatoare si unduiesc de-a lungul unui trup semi-bronzat...
...trebuie sa primeasca ploi asupritoare, prelungi, ne-spalatoare, ca o a doua natura...
...are miros fara miros...
...cauta atingeri, ale unor arome, ganduri, litere, sunete, imagini, pe care le-ar strange intr-un singur sunet....
...priveste la valuri care ating, dar nu la fel...
...are priviri pline si goale, calme si calde, privite, cautate, scrutande, dorinte, pleoape inchise...
...nu are maci, lanuri de grau, cirese coapte, capsuni tentante-incantatoare-dulci-pe buze si gat, dar are zambete serioase, concentrate, ganditoare...
...are ganduri ce ma duc la tine,
...are dorinte si vreri,
care spun ca te vreau...
...are cercei din cirese coapte, prinse la urechile tale, pe care, ca sa pot fura fructele rotunde, trebuie sa le gust, sa le sarut...
...are zambete aninate in raze de soare si in mangaieri...
...are indepartari de trupuri noaptea in somn, din cauza caldurii, dar si cautari somnoroase-adormite-semi-constiente, ale mainilor, pieptului, pielii tale...iar pentru tine acestea ale mele...
...priveste dragoste in valurile marii, saruturi patimase, lanturi din scoici, buze cautande, trupuri vrande, topindu-se sub razele soarelui celui nerabdator...
...primeste ploi calde ce se topesc pe trupuri fierbinti, nopti cu luna, adieri de vant mirosind a tei si-a flori, in care ti-as gusta buzele si causul gatului...
...are imbratisari, dansuri si fugi dragastoase in lanuri de grau, cu spice impletite intre degete si flori de mac prinse in par, alintate in saruturi intinse pe brate de grau auriu, sub cer de un bleu senin...
...are soapte dulci, rostite la urechi fine, in alinturi neobosite...
...are miscari lente de pisici, care se spala alene cu miscari gratioase, in usa camerei...
...are lumina ochilor tai, pe cerul noptii senine de vara...
...aseaza nisip fin intre degetele de la picioare, pe trupuri vrande, printre degete cautatoare...
...are miros de piele, de valuri si raze pe insulele pielii tale atinse de urmele atingerii mele...
...are inima mea si litera ta desenate in nisip, la picioarele tale, pierzandu-se sub valurile nerabdatoare.
My summer ...
...are nisip strans in pumni si lasat sa se scurga sub vantul incarcat...
...are valuri ce se impletesc printre degete nerabdatoare si unduiesc de-a lungul unui trup semi-bronzat...
...trebuie sa primeasca ploi asupritoare, prelungi, ne-spalatoare, ca o a doua natura...
...are miros fara miros...
...cauta atingeri, ale unor arome, ganduri, litere, sunete, imagini, pe care le-ar strange intr-un singur sunet....
...priveste la valuri care ating, dar nu la fel...
...are priviri pline si goale, calme si calde, privite, cautate, scrutande, dorinte, pleoape inchise...
...nu are maci, lanuri de grau, cirese coapte, capsuni tentante-incantatoare-dulci-pe buze si gat, dar are zambete serioase, concentrate, ganditoare...
...are ganduri ce ma duc la tine,
...are dorinte si vreri,
care spun ca te vreau...
vineri, 15 mai 2009
joi, 7 mai 2009
Años
O scena desprinsa parca din filmele lui Almoldovar, aseara, intr-un loc discret din locatia mea asiatica, care uneori ma tine inclestat, aproape inlantuit, alteori ma elibereaza si ma face sa cred ca e o mica lume cu minuni.
M-a bantuit secventa, am simtit nevoia sa le leg de niste acorduri, le-am cautat si le-am gasit...
O piesa care ma duce cu gandul departe...if only...
M-a bantuit secventa, am simtit nevoia sa le leg de niste acorduri, le-am cautat si le-am gasit...
O piesa care ma duce cu gandul departe...if only...
marți, 5 mai 2009
don't
it's raining here..and for the first time, three days ago, I felt the smell of rain here, outside the city walls, in my little rainy world...
it was something that i said, or didn't say this time
i don't know if it's me or you
but i see the sky it's changing
...
i thought the time was on our side...
...
we can make this last forever
so please, don't stop the rain...
it was something that i said, or didn't say this time
i don't know if it's me or you
but i see the sky it's changing
...
i thought the time was on our side...
...
we can make this last forever
so please, don't stop the rain...
luni, 27 aprilie 2009
cold
zile pline, in care am uitat de mine...
zile in care mi-a plouat, in mine, in minte, in suflet...
...in care ma asezam cu ochii inchisi, plutind in apa piscinei fara culoare acum...fara gust, fara bucurie...rece...
insula de piele plutind...o insula ganditoare...
singur...bursuc singur...
zile in care mi-a plouat, in mine, in minte, in suflet...
...in care ma asezam cu ochii inchisi, plutind in apa piscinei fara culoare acum...fara gust, fara bucurie...rece...
insula de piele plutind...o insula ganditoare...
singur...bursuc singur...
marți, 14 aprilie 2009
anais
"De data asta n-o sa te trezesti din extazul intalnirilor noastre pentru a expune doar momentele ridicole. Nu. De data asta n-o s-o faci , pentru ca in timp ce traim impreuna, in timp ce-mi examinezi rujul de nesters ce-mi estompeaza conturul gurii , intinzandu-se ca sangele dupa o operatie (m-ai sarutat pe gura si a disparut, conturul ei s-a pierdut ca intr-o acuarela, culorile au curs), in timp ce faci asta, eu prind din zbor miracolul ce trece pe langa noi si ti-l aduc, il respir in jurul tau. Ia-l.[...] Incaperea e plina de incandescenta pe care ai turnat-o in mine. Incaperea va exploda cand ma voi aseza pe marginea patului tau si tu imi vei vorbi. Nu-ti aud cuvintele: glasul tau reverbereaza pe fundalul trupului meu ca un alt fel de mangaiere, un alt fel de penetrare. Nu am nici o putere asupra glasului tau. Vine direct din tine in mine."
Anais.
Anais.
vineri, 10 aprilie 2009
Letter to my Icu
Bicule,
În clipa asta, când îţi scriu, te am în minte zâmbind. Am încercat să mi te amintesc altfel, dar nu prea mi-a ieşit. M-am tot gândit ce ţi-aş spune din ce nu ţi-am spus până acum...şi nu ştiu. Doar că te iubesc (deşi ştii asta, ţi-am spus-o, poate nu destul de des) şi că îţi mulţumesc că amprenta ta mă însoţeşte, e cu mine, oriunde merg, orice fac. Restul lucrurilor...sunt ale noastre.
Mă gândeam oare ce le-aş spune copiilor mei despre tine? Şi mi-am dat seama că nu le-aş spune, nu doar cuvintele te-ar purta pe tine, Bicul meu, spre ei, sau nu numai le-aş spune, ci aş face cu ei ce făceai tu cu mine, ca tată, aşa cum mi-ai fost tu mie cât am fost copil. I-aş purta în zbor, în spate, pe umeri, alergând şi făcând ca avionul, i-aş ridica cât mai sus ca să vadă cum e să fii un brav zburător; i-aş duce de mână până la aeroport ca să le arăt marile păsări de fier care taie cerul şi ajung cât ai pocni din degete până în cealaltă parte de lume (aşa îmi spuneai despre ele, ţin minte şi acum, când aproape mi-au devenit prietene şi mă poartă între voi, cei dragi ai mei şi acest celălalt capăt de lume; şi aş risca să iau şi amendă din cauza asta, aşa cum ai luat tu când m-ai dus pe mine să ating un avion). M-aş război cu ei cu săbii din lemn, cu caschete încrustate, asemeni cavalerilor medievali, aşa cum am fost noi doi, în războaiele din livadă; i-aş învăţa să fure ouă din cuiburi de păsări, dar şi cum să le pună înapoi, i-aş învăţa să stea în şa, aşa cum m-ai învăţat tu pe mine. Le-aş vorbi despre oameni şi le-aş spune ce mi-ai zis tu mie: “Priveşte în jurul tău cu atenţie şi nu lovi în ceilalţi, chiar dacă uneori ei sunt răi cu tine. Dar nu-ţi lăsa datoriile neplătite. Nu intra în lupte pe care ştii că nu le poţi duce. Nu te lăsa să putrezeşti, nu-ţi lăsa creierul să doarmă, trage de tine când alţii nu o fac. Iubeşte-ţi şi respectă-ţi femeia, preţuieşte-o şi ţine-o de mână ca şi cum ea ţi-ar fi univers – femeia care alege să ţi se aşeze alături îţi va fi companion şi aliat în lupta cu viaţa”.
De la tine şi Bica am învăţat să ţin de mână femeia pe care o iubesc, de la voi m-am încărcat cu pilda unui doi care luptă cu viaţa. Încercând să mi te imaginez de unul singur, tu, bărbatul demn şi frumos care mă purta prin lume, mă ducea la şcoală şi mă asculta la poeziile la română, mi-am dat seama că de fapt că atunci când îmi spuneai că pe tine nu te cheamă în nici un fel fără Bica, asta era de fapt pilda dragostei. Că voi doi m-aţi învaţat ce este dragostea: faţă de o femeie, faţă de un bărbat (aceea din ochii Bicăi atunci când te privea), faţă de un copil (cea cu care m-aţi înconjurat în toţi aceşti ani şi pentru care vă mulţumesc). Pentru toate astea îţi mulţumesc, vă mulţumesc...
Şi vă iubesc...
Semnez
A.,
aşa cum m-ai încrustat pe coaja copacului pe care l-ai plantat în livadă, în ziua în care m-am născut
În clipa asta, când îţi scriu, te am în minte zâmbind. Am încercat să mi te amintesc altfel, dar nu prea mi-a ieşit. M-am tot gândit ce ţi-aş spune din ce nu ţi-am spus până acum...şi nu ştiu. Doar că te iubesc (deşi ştii asta, ţi-am spus-o, poate nu destul de des) şi că îţi mulţumesc că amprenta ta mă însoţeşte, e cu mine, oriunde merg, orice fac. Restul lucrurilor...sunt ale noastre.
Mă gândeam oare ce le-aş spune copiilor mei despre tine? Şi mi-am dat seama că nu le-aş spune, nu doar cuvintele te-ar purta pe tine, Bicul meu, spre ei, sau nu numai le-aş spune, ci aş face cu ei ce făceai tu cu mine, ca tată, aşa cum mi-ai fost tu mie cât am fost copil. I-aş purta în zbor, în spate, pe umeri, alergând şi făcând ca avionul, i-aş ridica cât mai sus ca să vadă cum e să fii un brav zburător; i-aş duce de mână până la aeroport ca să le arăt marile păsări de fier care taie cerul şi ajung cât ai pocni din degete până în cealaltă parte de lume (aşa îmi spuneai despre ele, ţin minte şi acum, când aproape mi-au devenit prietene şi mă poartă între voi, cei dragi ai mei şi acest celălalt capăt de lume; şi aş risca să iau şi amendă din cauza asta, aşa cum ai luat tu când m-ai dus pe mine să ating un avion). M-aş război cu ei cu săbii din lemn, cu caschete încrustate, asemeni cavalerilor medievali, aşa cum am fost noi doi, în războaiele din livadă; i-aş învăţa să fure ouă din cuiburi de păsări, dar şi cum să le pună înapoi, i-aş învăţa să stea în şa, aşa cum m-ai învăţat tu pe mine. Le-aş vorbi despre oameni şi le-aş spune ce mi-ai zis tu mie: “Priveşte în jurul tău cu atenţie şi nu lovi în ceilalţi, chiar dacă uneori ei sunt răi cu tine. Dar nu-ţi lăsa datoriile neplătite. Nu intra în lupte pe care ştii că nu le poţi duce. Nu te lăsa să putrezeşti, nu-ţi lăsa creierul să doarmă, trage de tine când alţii nu o fac. Iubeşte-ţi şi respectă-ţi femeia, preţuieşte-o şi ţine-o de mână ca şi cum ea ţi-ar fi univers – femeia care alege să ţi se aşeze alături îţi va fi companion şi aliat în lupta cu viaţa”.
De la tine şi Bica am învăţat să ţin de mână femeia pe care o iubesc, de la voi m-am încărcat cu pilda unui doi care luptă cu viaţa. Încercând să mi te imaginez de unul singur, tu, bărbatul demn şi frumos care mă purta prin lume, mă ducea la şcoală şi mă asculta la poeziile la română, mi-am dat seama că de fapt că atunci când îmi spuneai că pe tine nu te cheamă în nici un fel fără Bica, asta era de fapt pilda dragostei. Că voi doi m-aţi învaţat ce este dragostea: faţă de o femeie, faţă de un bărbat (aceea din ochii Bicăi atunci când te privea), faţă de un copil (cea cu care m-aţi înconjurat în toţi aceşti ani şi pentru care vă mulţumesc). Pentru toate astea îţi mulţumesc, vă mulţumesc...
Şi vă iubesc...
Semnez
A.,
aşa cum m-ai încrustat pe coaja copacului pe care l-ai plantat în livadă, în ziua în care m-am născut
miercuri, 8 aprilie 2009
Milk on women's body
Una dintre fotografiile din proiectul Milk, realizat de Andrey Razoomovsky, care s-a jucat cu lapte, trupuri de femei, lumini si obiectivul camerei foto. Fotografiile din proiect sunt aici
marți, 31 martie 2009
3
de 3 zile ploua...
de 3 zile picuri imi ploua, ma ating, ma spala, ma apasa, ma incarca...
de 3 zile mi-a plouat inauntru,
in semi-lumina semi-intunericului vanilat, din preajma abajurului lampii...
privesc in mine...picuri...
privesc pe mine...picuri...
privesc langa mine...gol...
de 3 zile picuri imi ploua, ma ating, ma spala, ma apasa, ma incarca...
de 3 zile mi-a plouat inauntru,
in semi-lumina semi-intunericului vanilat, din preajma abajurului lampii...
privesc in mine...picuri...
privesc pe mine...picuri...
privesc langa mine...gol...
joi, 19 martie 2009
Amintirea unei senzatii...
...din trei fotografii...
Foto de Cristian Crisbasan, singurul fotograf roman introdus in "The New Erotic Photography"
Sursa foto: blogul lui.
Foto de Cristian Crisbasan, singurul fotograf roman introdus in "The New Erotic Photography"
Sursa foto: blogul lui.
miercuri, 18 martie 2009
Naluca
Un birou, la un etaj superior al unei cladiri din HK, cu lumina difuza si sunetul pe care il produc doar strada si ticaitul sacadat a doua respiratii…o silueta feminina in geamul mare, care da panorama strazii si a blocurilor din jur, priveste in zare, cu spatele la mine. Ma aude poate, imi aude poate respiratia care s-a sacadat la fel ca simturile ce se ascut precum un brici trecut peste panza ce-l netezeste si ascute, de catre mana unui barbier…imi aude pasii lenti si buzele ce se musca, intalnind in cale mirosul de vanilie pe care niste lumanari il imprastie timid undeva in colt…
Ajung langa ea, iar ea schiteaza doar un zambet in coltul gurii si un gest imaterial cu privirea in coltul ochilor. Poarta vesminte aromate cu parfumul meu preferat, pe care mintea mea le-a aruncat deja pe jos, usor si destul de rapid, caci scanerul din narile mele a simtit deja pielea mirosind a crema de vanilie asezonata cu parfumul innebunitor. Nu-mi spune nimic, nici macar nu ma priveste…desi ii simt caldura si trupul vibrand, imi asez mainile pe geamul din fata ei si nasul destul de aproape de pielea gatului si spre lobul urechii ca sa-mi poata simti respiratia…cobor cu mainile pe geam, descriind conturul trupului ei, zgarii usor geamul cu unghiile coborand si simt cum pe bucata de geam din fata ei a aparut o forma nedefinita din aburii ce-i ies pe nari si buze. Imi simt pulsul crescand si respiratia ramanand aproape salbatica pe trupul ei invasmantat, stiu sigur ca mi-o simte insa nu spunem nimic. Ajung jos pe geamul rece iar mainile mele descriu usor traseul dintre geam si picioarele ei…
Si-mi depun atingerea pe glezna invelita in dresul fin, matasos...ma opresc pret de o clipa, in care imi opresc instinctele animalice care ar vrea sa o posede acum...si urc cu atingerea palmei, cu toata dorinta concentrata in palme, in varfurile degetelor, ating, misc...imi las mainile sa umble pe sub rochia ce se vrea invelis pentru un trup aprins, senzual si vibrand, i-o ridic si as smulge-o daca nu as vrea ca lucrurile sa mearga lin, innebunitor. Ajung la banda care ii tine dresul lipit de pielea atat de fina si usor, o desprind de piciorul drept si o mangai, fara sa-i deranjez insa prea tare dresul. Mai urc putin mangaind, insa ma opresc, trecand doar cu o adiere prin dreptul florii ei de lotus. Sunt ridicat aproape in picioare si cand imi atintesc privirea spre intregimea ei o vad ca e rezemata de fereastra...
Ies cu mainile de sub rochie, dar fara sa-i parasesc trupul. Simt ca ma strange costumul, camasa, pantalonii, mi-e cald, dar bine...mi-s simturile ascutite...si-mi urc mainile pe soldurile ei, pe abdomen, ii mangai sanii, ii ating si tot ce vreau in clipa asta e sa-i ating sfarcurile. I-as rupe rochia cu dintii, doar ca sa ajung la ei. Isi pune mainile peste ale mele si se mangaie cu ele, degetele ne sunt aproape impreunate...mi le conduce inspre spatele rochiei, acolo unde este fermoarul care o tine stransa. O eliberez in timp ce imi trec buzele si rasuflarea intai pe gat si dupa urechi, apoi coborand milimetru cu milimetru, pe urma fermoarului a carui eliberare ii lasa rochia sa cada, infatisandu-mi-o doar in lenjeria de un negru perfect, care ma innebuneste.
O simt starnita, o vad cum se intoarce si-si pune mainile in jurul gatului meu, imi ia fata si ma saruta pasional, apoi mainile ii coboara in mangaiere intai pana la sacou, apoi la nasturii camasii pe care ii desface in graba, in timp ce imi saruta gatul. Le pierde pe jos in timp ce ma trage spre ea si-mi desface pantalonii. Imi mangaie si saruta pieptul, inchid ochii si ma sprijin cu mainile de peretele de geam, peste ea. Ma desface la pantaloni, imi framanta fesele, ma saruta ca si cum ar vrea sa ma soarba cu totul. Imi cobor mainile pe trupul ei frematand, imi las buzele sa se preumble pe gat, apoi pe santul dintre sani, pe care ii eliberez din sutienul de dantela fina. Miros a vanilie, sunt rotunzi si uneori cuminti, ii sarut sfarcurile care se joaca cu mine, cu buzele si limba mea intr-un joc doar de noi stiut...vad cum si-a sprijinit mainile de fereastra si o zgarie cu varfurile degetelor, asa cum fac eu pe pielea ei. Imi cobor saruturile si jocul pana in cel fierbinte punct al trupului unei femei si stau acolo, intr-un sarut si joc prelung...iar unghiile ei, care intre timp s-au oprit pe umerii mei ma ridica, imi ridica buzele pentru inca un sarut. Iar buzele ei se apropie de gatul meu, mainile nu se pot hotara intre coapsele mele si mijlocul care se lipeste de ea, aproape strivind-o de fereastra...fereastra pe care curge acum muzica sacadata a unor picuri calzi de ploaie...
“I want you inside me, make me yours”, imi sopteste vocea ei...si nu ma pot opune...nici opri...
Ajung langa ea, iar ea schiteaza doar un zambet in coltul gurii si un gest imaterial cu privirea in coltul ochilor. Poarta vesminte aromate cu parfumul meu preferat, pe care mintea mea le-a aruncat deja pe jos, usor si destul de rapid, caci scanerul din narile mele a simtit deja pielea mirosind a crema de vanilie asezonata cu parfumul innebunitor. Nu-mi spune nimic, nici macar nu ma priveste…desi ii simt caldura si trupul vibrand, imi asez mainile pe geamul din fata ei si nasul destul de aproape de pielea gatului si spre lobul urechii ca sa-mi poata simti respiratia…cobor cu mainile pe geam, descriind conturul trupului ei, zgarii usor geamul cu unghiile coborand si simt cum pe bucata de geam din fata ei a aparut o forma nedefinita din aburii ce-i ies pe nari si buze. Imi simt pulsul crescand si respiratia ramanand aproape salbatica pe trupul ei invasmantat, stiu sigur ca mi-o simte insa nu spunem nimic. Ajung jos pe geamul rece iar mainile mele descriu usor traseul dintre geam si picioarele ei…
Si-mi depun atingerea pe glezna invelita in dresul fin, matasos...ma opresc pret de o clipa, in care imi opresc instinctele animalice care ar vrea sa o posede acum...si urc cu atingerea palmei, cu toata dorinta concentrata in palme, in varfurile degetelor, ating, misc...imi las mainile sa umble pe sub rochia ce se vrea invelis pentru un trup aprins, senzual si vibrand, i-o ridic si as smulge-o daca nu as vrea ca lucrurile sa mearga lin, innebunitor. Ajung la banda care ii tine dresul lipit de pielea atat de fina si usor, o desprind de piciorul drept si o mangai, fara sa-i deranjez insa prea tare dresul. Mai urc putin mangaind, insa ma opresc, trecand doar cu o adiere prin dreptul florii ei de lotus. Sunt ridicat aproape in picioare si cand imi atintesc privirea spre intregimea ei o vad ca e rezemata de fereastra...
Ies cu mainile de sub rochie, dar fara sa-i parasesc trupul. Simt ca ma strange costumul, camasa, pantalonii, mi-e cald, dar bine...mi-s simturile ascutite...si-mi urc mainile pe soldurile ei, pe abdomen, ii mangai sanii, ii ating si tot ce vreau in clipa asta e sa-i ating sfarcurile. I-as rupe rochia cu dintii, doar ca sa ajung la ei. Isi pune mainile peste ale mele si se mangaie cu ele, degetele ne sunt aproape impreunate...mi le conduce inspre spatele rochiei, acolo unde este fermoarul care o tine stransa. O eliberez in timp ce imi trec buzele si rasuflarea intai pe gat si dupa urechi, apoi coborand milimetru cu milimetru, pe urma fermoarului a carui eliberare ii lasa rochia sa cada, infatisandu-mi-o doar in lenjeria de un negru perfect, care ma innebuneste.
O simt starnita, o vad cum se intoarce si-si pune mainile in jurul gatului meu, imi ia fata si ma saruta pasional, apoi mainile ii coboara in mangaiere intai pana la sacou, apoi la nasturii camasii pe care ii desface in graba, in timp ce imi saruta gatul. Le pierde pe jos in timp ce ma trage spre ea si-mi desface pantalonii. Imi mangaie si saruta pieptul, inchid ochii si ma sprijin cu mainile de peretele de geam, peste ea. Ma desface la pantaloni, imi framanta fesele, ma saruta ca si cum ar vrea sa ma soarba cu totul. Imi cobor mainile pe trupul ei frematand, imi las buzele sa se preumble pe gat, apoi pe santul dintre sani, pe care ii eliberez din sutienul de dantela fina. Miros a vanilie, sunt rotunzi si uneori cuminti, ii sarut sfarcurile care se joaca cu mine, cu buzele si limba mea intr-un joc doar de noi stiut...vad cum si-a sprijinit mainile de fereastra si o zgarie cu varfurile degetelor, asa cum fac eu pe pielea ei. Imi cobor saruturile si jocul pana in cel fierbinte punct al trupului unei femei si stau acolo, intr-un sarut si joc prelung...iar unghiile ei, care intre timp s-au oprit pe umerii mei ma ridica, imi ridica buzele pentru inca un sarut. Iar buzele ei se apropie de gatul meu, mainile nu se pot hotara intre coapsele mele si mijlocul care se lipeste de ea, aproape strivind-o de fereastra...fereastra pe care curge acum muzica sacadata a unor picuri calzi de ploaie...
“I want you inside me, make me yours”, imi sopteste vocea ei...si nu ma pot opune...nici opri...
luni, 16 februarie 2009
Apa si muzica...
...care te curata...
Descoperiri: in urma cu doua zile, piscina binecuvantata, la 20 de minute de stabilimentul meu cu lumina stravezie si aroma de vanilie, care te spala de pacatele ultimelor saptamani si te face sa simti ca respiri.
Aseara, prin Jazz FM UK, de care mi-am amintit multumita unui om care e uneori un amestec de alter-ego, oglinda, caldura si incruntare, a venit descoperirea unei muzici care atinge, loveste, ciupeste fiecare fibra din inima si fiinta unui om care stie si poate sa asculte. Muzica unui om care face toate cele spuse deja cu o trompeta, pe care o atinge ca si cum ar vrea sa ne atingem intre noi cu dragoste, sa facem dragoste pe acordurile ei, pe muzica lui. Oare ce dar mai frumos poate da un om celorlalti?
Chris Botti. Acesta este numele lui.
Descoperiri: in urma cu doua zile, piscina binecuvantata, la 20 de minute de stabilimentul meu cu lumina stravezie si aroma de vanilie, care te spala de pacatele ultimelor saptamani si te face sa simti ca respiri.
Aseara, prin Jazz FM UK, de care mi-am amintit multumita unui om care e uneori un amestec de alter-ego, oglinda, caldura si incruntare, a venit descoperirea unei muzici care atinge, loveste, ciupeste fiecare fibra din inima si fiinta unui om care stie si poate sa asculte. Muzica unui om care face toate cele spuse deja cu o trompeta, pe care o atinge ca si cum ar vrea sa ne atingem intre noi cu dragoste, sa facem dragoste pe acordurile ei, pe muzica lui. Oare ce dar mai frumos poate da un om celorlalti?
Chris Botti. Acesta este numele lui.
miercuri, 11 februarie 2009
Balada bursucului ce-ar vrea sa strige
Este in Asia un fel de bursuc, the asian badger ii spune, care mi-ar putea fi prieten. Cu nasul semi-sus, cu ochi calzi si agitati, cu porniri calme uneori, salbatice alteori. Cu gusturi de lenjerii de dama rosii si filme de dragoste, cu cititori si Kids, care oscileaza intre muzici pe care ti-ai putea taia foarte usor venele, in caz ca ar fi simplu sa faci si asta...si pian, si muzica ciudata.
Populeaza el, acest tip unic de bursuc (in acest caz de recunoscut prin ochii albastri verzi mai mult albastri care din cand in cand incearca sa se oglindeasca in apa unui Hong Kong aglomerat, in care se simte totusi atat de singur), un anume bloc de birouri zgarie nor, colivie de sticla i-a spus bursucul, in care este de multe ori singurul care deschide fereastra in cautarea unui aer, unei lumini, unei atmosfere.
In urma cu doua zile exemplarul de asian badger, the blue eyed specie, a iesit din trecatoarea locuinta de iarna, sa alerge…se sufoca, ii batea inima ca unui iepure fugarit, il durea capul si creierul, asa mic cum e, nu mai avea stare. Cine a mai vazut un bursuc alergand? Sunt ca niste mici caluti acesti bursuci, doar ca de mai mici dimensiuni, si fara acea amploare si talie...Si a alergat pana nu mai putea respira. Si s-a oprit la golf si s-a privit oglindit in suprafata miscatoare si inselatoare a apei. Asculta muzici de la bursuce si s-a gandit ca habar n-are ce-i cu el. Dar stie ca o vrea...
Si-i venea sa urle exact asta, ca o vrea, ca ar fi vrut sa zgarie cu unghiile lor fereastra aceea din biroul acela agatat intr-o colivie de sticla...dar ea nu stie asta...
Bursucului ii e dor :(
Populeaza el, acest tip unic de bursuc (in acest caz de recunoscut prin ochii albastri verzi mai mult albastri care din cand in cand incearca sa se oglindeasca in apa unui Hong Kong aglomerat, in care se simte totusi atat de singur), un anume bloc de birouri zgarie nor, colivie de sticla i-a spus bursucul, in care este de multe ori singurul care deschide fereastra in cautarea unui aer, unei lumini, unei atmosfere.
In urma cu doua zile exemplarul de asian badger, the blue eyed specie, a iesit din trecatoarea locuinta de iarna, sa alerge…se sufoca, ii batea inima ca unui iepure fugarit, il durea capul si creierul, asa mic cum e, nu mai avea stare. Cine a mai vazut un bursuc alergand? Sunt ca niste mici caluti acesti bursuci, doar ca de mai mici dimensiuni, si fara acea amploare si talie...Si a alergat pana nu mai putea respira. Si s-a oprit la golf si s-a privit oglindit in suprafata miscatoare si inselatoare a apei. Asculta muzici de la bursuce si s-a gandit ca habar n-are ce-i cu el. Dar stie ca o vrea...
Si-i venea sa urle exact asta, ca o vrea, ca ar fi vrut sa zgarie cu unghiile lor fereastra aceea din biroul acela agatat intr-o colivie de sticla...dar ea nu stie asta...
Bursucului ii e dor :(
joi, 29 ianuarie 2009
Spuse ea...
"Intr-un fel, mi-e dor sa ma indragostesc. In altul, mi-e dor sa am pe cineva linga mine care sa-mi stimuleze creativitatea si sa-mi dea, cu o simpla privire, toata energia din lume. Mi-e dor sa ma cert si sa tachinez, mi-e dor sa-mi fie dor", spuse ea si astfel reveni in mintea lui.
Iar el priveste aceste randuri prin fumul de tigara, amintindu-si toate vorbele frumoase. Care erau insa dublate de fapte in alte parti, cu alti domni. El banuia, acum insa stie sigur. Dar nu are nici un drept, pana la urma cine este el?
Iar el priveste aceste randuri prin fumul de tigara, amintindu-si toate vorbele frumoase. Care erau insa dublate de fapte in alte parti, cu alti domni. El banuia, acum insa stie sigur. Dar nu are nici un drept, pana la urma cine este el?
luni, 26 ianuarie 2009
told
I-am spus...i-am spus despre noi, despre mine si tine, despre mine, despre tine…si privindu-i ochii ma simteam un impostor, un nenorocit...Mi-as fi dorit sa se deschida un hau in fata mea si sa ma arunc in el, asa i-am simtit intelegerea din privire si cuvintele care ma rugau sa-mi urmez inima. Doar ca nici ea si mai ales nici inima mea, nu stiu ce vor, ce asteapta...ce asteapta de la tine, de la viata, de la destin. “What if it’s not to be?”, ma tot intreb in desimea noptii ca o ciocolata densa si calma...Si pana la urma daca ar fi sa fie, ar fi ce?
luni, 19 ianuarie 2009
Chocolat...
Picatura de ciocolata…calda, umeda, aproape umeda, abia perceptibila, catifelata. Nu are puterea sa cada, sa se prelinga, desi ar vrea sa cuprinda in bratele sale urma trupului vibrand…Ar vrea sa strige, ar vrea sa guste, ar vrea sa se piarda, sa fie prima si ultima clipa a vietii sale de picatura, insa o viata plina, agitata, vibranda…dar se anina, suspendata in timp, spatiu si caldura unui corp…
Patratica de ciocolata…atingand suav, aproape moale, eretic, starnind buzele…sta agatata, catifelata, aninata, imprastiindu-si parfumul unic catre cealalta pereche de buze, care ii asculta chemarea, vine si o sacrifica, topind-o in caldura atingerii celor patru buze. Ea se supune devenind liant erotic intre energiile si atingerea unor “noi”.
Parfum de ciocolata…aninat in carliontul de la baza gatului tau, care ma cheama si ma indeamna sa-l eliberez. Vrea, la fel ca mine sa te cuprinda, sa te atinga, sa te framante, sa te parcurga, sa se piarda in tine si aroma ta – de ciocolata, ori poate de vanilie? Mi se lipeste de maini, de nari, de buze, de simturi, de fiecare receptor, de mine, de noi; ma bantuie, ma alearga, ma parcurge, ma vrea, ma vrea sa te vreau. Precum o picatura de ciocolata…
Patratica de ciocolata…atingand suav, aproape moale, eretic, starnind buzele…sta agatata, catifelata, aninata, imprastiindu-si parfumul unic catre cealalta pereche de buze, care ii asculta chemarea, vine si o sacrifica, topind-o in caldura atingerii celor patru buze. Ea se supune devenind liant erotic intre energiile si atingerea unor “noi”.
Parfum de ciocolata…aninat in carliontul de la baza gatului tau, care ma cheama si ma indeamna sa-l eliberez. Vrea, la fel ca mine sa te cuprinda, sa te atinga, sa te framante, sa te parcurga, sa se piarda in tine si aroma ta – de ciocolata, ori poate de vanilie? Mi se lipeste de maini, de nari, de buze, de simturi, de fiecare receptor, de mine, de noi; ma bantuie, ma alearga, ma parcurge, ma vrea, ma vrea sa te vreau. Precum o picatura de ciocolata…
luni, 12 ianuarie 2009
The day when I re-met Bono
vineri, 9 ianuarie 2009
Almost lover
Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick
Well, I never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, ever forget
These images
Well, I'd never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you're gone and I'm haunted
And I bet you are just fine
Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
The palm trees swaying in the wind
Images You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick
Well, I never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, ever forget
These images
Well, I'd never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you're gone and I'm haunted
And I bet you are just fine
Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?
Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
A Fine Frenzy - Almost Lover
luni, 5 ianuarie 2009
Nu sunt...
Adăugat de adrian.c pe 13.06.2008 ora 18:57:48
Nu sunt francez (decât "prin adopţie" ca să zicem aşa, de vreo doi ani), Casanova nici atât, rus neşlefuit băutor de vodcă, din care se mijeşte însă o posibilă sensibilitate - mmm, nici asta, nici Don Juan de Madrid...sunt doar un purtător de inimă românească, despre care aş vrea să cred că bate acum nu doar româneşte (în afară de bătăile puternice atunci când joacă Naţionala României), ci şi franţuzeşte - britaniceşte, să zic oare şi multiculturaliceşte?!... Nu sunt bursuc autentic, deşi sunt absolut topit după nişte schiţe cu bursuci "business" pe care le-am descoperit acum o vreme şi cu care mă asemăn în anumite caracteristici...nu sunt un Don Quijote (sunt totuşi purtător de vise, în care uneori parcă mă pierd şi cred că îmi place această latură a mea), nici Henry Miller, însă am vrut să cred că aş putea avea "my very own Anais"...
[...]
Semnez, A.
Sursa: Liternet.ro, acolo unde acest text nu a produs zambetul scontat...acolo unde, insa, mi-am lasat amprenta ca raspuns la niste texte si unde-mi aciuez din cand in cand privirea albastruie...
Nu sunt francez (decât "prin adopţie" ca să zicem aşa, de vreo doi ani), Casanova nici atât, rus neşlefuit băutor de vodcă, din care se mijeşte însă o posibilă sensibilitate - mmm, nici asta, nici Don Juan de Madrid...sunt doar un purtător de inimă românească, despre care aş vrea să cred că bate acum nu doar româneşte (în afară de bătăile puternice atunci când joacă Naţionala României), ci şi franţuzeşte - britaniceşte, să zic oare şi multiculturaliceşte?!... Nu sunt bursuc autentic, deşi sunt absolut topit după nişte schiţe cu bursuci "business" pe care le-am descoperit acum o vreme şi cu care mă asemăn în anumite caracteristici...nu sunt un Don Quijote (sunt totuşi purtător de vise, în care uneori parcă mă pierd şi cred că îmi place această latură a mea), nici Henry Miller, însă am vrut să cred că aş putea avea "my very own Anais"...
[...]
Semnez, A.
Sursa: Liternet.ro, acolo unde acest text nu a produs zambetul scontat...acolo unde, insa, mi-am lasat amprenta ca raspuns la niste texte si unde-mi aciuez din cand in cand privirea albastruie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)