Este in Asia un fel de bursuc, the asian badger ii spune, care mi-ar putea fi prieten. Cu nasul semi-sus, cu ochi calzi si agitati, cu porniri calme uneori, salbatice alteori. Cu gusturi de lenjerii de dama rosii si filme de dragoste, cu cititori si Kids, care oscileaza intre muzici pe care ti-ai putea taia foarte usor venele, in caz ca ar fi simplu sa faci si asta...si pian, si muzica ciudata.
Populeaza el, acest tip unic de bursuc (in acest caz de recunoscut prin ochii albastri verzi mai mult albastri care din cand in cand incearca sa se oglindeasca in apa unui Hong Kong aglomerat, in care se simte totusi atat de singur), un anume bloc de birouri zgarie nor, colivie de sticla i-a spus bursucul, in care este de multe ori singurul care deschide fereastra in cautarea unui aer, unei lumini, unei atmosfere.
In urma cu doua zile exemplarul de asian badger, the blue eyed specie, a iesit din trecatoarea locuinta de iarna, sa alerge…se sufoca, ii batea inima ca unui iepure fugarit, il durea capul si creierul, asa mic cum e, nu mai avea stare. Cine a mai vazut un bursuc alergand? Sunt ca niste mici caluti acesti bursuci, doar ca de mai mici dimensiuni, si fara acea amploare si talie...Si a alergat pana nu mai putea respira. Si s-a oprit la golf si s-a privit oglindit in suprafata miscatoare si inselatoare a apei. Asculta muzici de la bursuce si s-a gandit ca habar n-are ce-i cu el. Dar stie ca o vrea...
Si-i venea sa urle exact asta, ca o vrea, ca ar fi vrut sa zgarie cu unghiile lor fereastra aceea din biroul acela agatat intr-o colivie de sticla...dar ea nu stie asta...
Bursucului ii e dor :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu