plus la

iubesti tot ce e celalalt, ii iubesti mirosul si gesturile, iar dupa ce pleaca simti uneori ca ii vezi umbra umbland prin casa. te vezi ca intr-un halou, cu genele grele, cu pleoapele inchizand mari de saruturi. si crezi ca odata cu plecarea, ceva din tine a murit. ii strangi lucrurile, ii strangi pozele, incerci sa cureti in tine. si cu fiecare plecare tu ai din ce in ce mai putin...

Mi-s mainile reci...

...si coapsele calde-fierbinti.

Mi-s mainile reci si-ti vreau trupul fierbinte. Sa-mi trec mainile reci pe pielea ta si sa o vad tresarind, incretindu-se sub atingerea racoroasa.

Mi-s mainile reci si as vrea sa-ti cuprind sanii in maini. Sa-ti vad areolele si sfarcurile infiorandu-se la apropierea mainilor pe care le asteapta. Ale mele.

As vrea sa-ti vad infrigurarea, tresarirea, infiorarea la lumina lunii, sa te privesc langa mine, cu lumina descriindu-te, jucandu-se cu trupul tau.

Guilty of...

Sunt vinovat...

Ca n-am stiut invata sa-mi deschid aripile ca sa ne invatam a zbura impreuna...
Ca m-am infricosat de mine, fata in fata cu mine si gandul tau. Ca m-am temut de mangaierea antebratului stang cu varfurile degetelor mainii drepte, de gandurile pacatoase, privirile vinovate, aproape salbatice, de impulsurile provocate de gandul tau in mintea mea...
Ca n-am vrut povara neincrederii si geloziei pe orice barbat ti-ar fi avut privirea ori atingerea...
Ca nu sunt in stare sa port greutatea reactiilor noastre impreunate in perioadele de certuri si tensiuni. Si ca mi-a fost mai simplu sa ma scutur de asta si de gandul ca nu-mi permit sa las lucrurile astea sa se intipareasca complet in mine, purtandu-le peste tot pe unde sunt si voi fi...

Ca n-am stiut a face pasii alaturi de tine, ca nu te-am lasat sa ma inveti sa te adulmec, sa te gasesc, sa te iau. Ca nu te-am lasat sa ma cauti, sa ma gasesti, sa ma ai. Sa pasim impreuna. Un lucru ce pare imposibil. Si care ma intreb daca a fost doar in mintea mea...

Ca am plecat. O singura data. Desi gandul tau inca striga, inca se contopeste in melodii sau arome de Chanel, inca se simte in stomac. Inca mangaie antebratul stang, coada canii de cafea si coaja mandarinelor care de cand nu mai esti, imi stau parca mai des in preajma.

Dar si vinovat ca...

Te-am intors de fiece data, ca te-am facut sa crezi, sa vrei, sa cauti, sa doresti...
Te-am facut sa zambesti, sa visezi, sa doresti, sa mangai. Gandul meu, visul meu, dorinta mea, mangaierea mea.
Ti-am provocat asezare, constructie, calm, rabdare...

Dar...e doar o vina...

Ce-am invatat

- Sa caut. Noi si permanente explicatii, scuze pentru ce nu fac bine, cam intotdeauna. Pentru ce gandesc si spun, pentru ce nu spun, pentru ce nu gandesc, pentru de ce nu fac, pentru de ce fac. Dar si sa ma caut in oglinda, in ciuda fricii care s-a asezat in mine, ca intotdeauna voi face ceva gresit, ca nu se poate sa nu gafez, ca oare ce se va intelege din ce spun.

- Sa ofer. Scuze si circumstante atenuante, auto- raspunsuri, sa impart indiferent ce (nu) vine din partea cealalta. Sa zic ca stomacul, gandul, caldura, abdomenul, degetele mainii drepte mangaind antebratul mainii stangi, toate au o legatura stransa, emotionala si de necontrolat cu un alt stomac, alt gand, alt abdomen, alta caldura, alta mangaiere. Doar coincidenta. Sau nici asta. It’s all in my head.

- Sa stau. Sa ma razboiesc cu mine insumi, sa ma enervez, sa ma calmez, sa vreau – raspunsuri, ganduri, dorinte, vise. Sa ma enervez cand nu le gasesc sau nu-mi sunt oferite. Sa le scriu si spun.

- Sa privesc. De cele mai multe ori cu ingaduinta, atunci cand trecuturile vor sa te macine din nou, vor sa revina ca valuri intense. Sau atunci cand ea revine dupa doua saptamani de tacere, spunandu-ti ca s-a gandit ca ar putea sa te caute, insa nu a facut-o. In timp ce alte persoane, pe care le-ai chinuit, te intreaba: “esti bine? cum iti e seara?”. Si e doar o seara in care esti barely alive, only breathing makes you alive. Frant. Si ai nevoie doar de cateva vorbe bune...

- Sa chinui. O persoana care nu merita asta, care e dulce si atenta, care te priveste intr-un anume fel, care vrea sa te vada, care te cauta...pacat...iertare...

- O vorba: “sa nu te intorci acolo unde ceva din tine ti-a spus odata ca nu, nu ar trebui sa ai incredere”. Sa nu vrei omul care iti promite ceva, in timp ce pleaca sa petreaca in alte brate. Sa nu cauti persoana care iti spune cum te-ar mangaia, insa dupa cateva ore sau zile mangaie, poate in acelasi fel, alt trup. Sa nu ramai pe loc, sa nu cauti, sa nu vrei. Tot ce vei provoca va fi doar nevoia de a se proteja...

Did I?

Atingerea imi ramane aninata...nemiscata...nu te poate gasi sa te atinga...nemiscata...plutind...
El se intreaba ce-ti privesc ochii, spre cine...iar daca sunt inchisi ce vis ii bantuie? Cum se joaca, cum zambesc? Cine ii atinge?
Tacere...
Nemiscare...eu. “
Dar pe EA, dar EA? Cine o priveste si cum? Cum ii e respiratia?

Did I let you down? Maybe...
Did I give you up? No...
or?
But give me something that I believe in, give me something that I will wait...