Privind prin...

Fiecare cuvant pe care-l scrie lasa urma ca a unei unghii trecute peste pielea mea. Fiecare litera pe care o aseaza pe foaia dintre noi ma face sa mangai fructe rotunde, asa cum o faceam si alta data. Si sa ma intreb daca... Mi s-a parut ca o zaresc in sala regala a Covent Garden, atunci cand ridicasem privirea semet, in incercarea de a ascunde umezeala ochilor. Am dat cu ochii de cineva care ii semana, cu privirea usor timida, usor pierduta, usor emotionata, usor fericita, zambind. Alaturi de un el. Se poate sa ma fi inselat si sa fi fost o plasmuire a imaginatiei mele. Ar fi fost ceva sa-i fi spus pe nume sa vad daca raspunde. Insa atunci cand as fi fost poate tentat sa o fac a fost ceva ce m-a facut sa-mi privesc mainile. In dreapta aveam biletele si programul, primite de la cea care-mi tinea mana stanga stransa intr-a ei. Am inghitit adanc, nu o pot rani, asa ca mi-am alungat gandul. Ma obsedeaza cumva privirea aceea plina de atatea lucruri amestecate. Oare? Incerc sa-mi imaginez privirea mea. Nici nu stiu daca vreau sa reusesc. Nu mai conteaza. Oare e a doua oara cand ne aflam in aceeasi camera si nu ne vedem? Ce e mai trist? Sa priveasca prin tine sau sa fie cu altcineva?

gand

ma gandeam cum ti-as simti privirea, zambetul, starea, linga mine, intr-o sala intunecata.