luni, 16 februarie 2009

Apa si muzica...

...care te curata...

Descoperiri: in urma cu doua zile, piscina binecuvantata, la 20 de minute de stabilimentul meu cu lumina stravezie si aroma de vanilie, care te spala de pacatele ultimelor saptamani si te face sa simti ca respiri.

Aseara, prin Jazz FM UK, de care mi-am amintit multumita unui om care e uneori un amestec de alter-ego, oglinda, caldura si incruntare, a venit descoperirea unei muzici care atinge, loveste, ciupeste fiecare fibra din inima si fiinta unui om care stie si poate sa asculte. Muzica unui om care face toate cele spuse deja cu o trompeta, pe care o atinge ca si cum ar vrea sa ne atingem intre noi cu dragoste, sa facem dragoste pe acordurile ei, pe muzica lui. Oare ce dar mai frumos poate da un om celorlalti?

Chris Botti. Acesta este numele lui.

miercuri, 11 februarie 2009

Balada bursucului ce-ar vrea sa strige

Este in Asia un fel de bursuc, the asian badger ii spune, care mi-ar putea fi prieten. Cu nasul semi-sus, cu ochi calzi si agitati, cu porniri calme uneori, salbatice alteori. Cu gusturi de lenjerii de dama rosii si filme de dragoste, cu cititori si Kids, care oscileaza intre muzici pe care ti-ai putea taia foarte usor venele, in caz ca ar fi simplu sa faci si asta...si pian, si muzica ciudata.

Populeaza el, acest tip unic de bursuc (in acest caz de recunoscut prin ochii albastri verzi mai mult albastri care din cand in cand incearca sa se oglindeasca in apa unui Hong Kong aglomerat, in care se simte totusi atat de singur), un anume bloc de birouri zgarie nor, colivie de sticla i-a spus bursucul, in care este de multe ori singurul care deschide fereastra in cautarea unui aer, unei lumini, unei atmosfere.

In urma cu doua zile exemplarul de asian badger, the blue eyed specie, a iesit din trecatoarea locuinta de iarna, sa alerge…se sufoca, ii batea inima ca unui iepure fugarit, il durea capul si creierul, asa mic cum e, nu mai avea stare. Cine a mai vazut un bursuc alergand? Sunt ca niste mici caluti acesti bursuci, doar ca de mai mici dimensiuni, si fara acea amploare si talie...Si a alergat pana nu mai putea respira. Si s-a oprit la golf si s-a privit oglindit in suprafata miscatoare si inselatoare a apei. Asculta muzici de la bursuce si s-a gandit ca habar n-are ce-i cu el. Dar stie ca o vrea...

Si-i venea sa urle exact asta, ca o vrea, ca ar fi vrut sa zgarie cu unghiile lor fereastra aceea din biroul acela agatat intr-o colivie de sticla...dar ea nu stie asta...

Bursucului ii e dor :(