I-am spus...i-am spus despre noi, despre mine si tine, despre mine, despre tine…si privindu-i ochii ma simteam un impostor, un nenorocit...Mi-as fi dorit sa se deschida un hau in fata mea si sa ma arunc in el, asa i-am simtit intelegerea din privire si cuvintele care ma rugau sa-mi urmez inima. Doar ca nici ea si mai ales nici inima mea, nu stiu ce vor, ce asteapta...ce asteapta de la tine, de la viata, de la destin. “What if it’s not to be?”, ma tot intreb in desimea noptii ca o ciocolata densa si calma...Si pana la urma daca ar fi sa fie, ar fi ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu