momentul acela cand stai intins, intr-o camera sterila, dar care nu miroase ca spitalele de acasa si simti acul patrunzandu-ti adanc in vena, imi provoaca cosmaruri noaptea. iar senzatia aceea a lichidului din sticla agatata langa patul pe care stau, intrand in vena si parcurgand-o cu nesat, imi face pielea de gaina.
da, m-am schimbat in ultimele saptamani.
am apasat butonul de unfriend fara sa clipesc. cu cateva secunde inainte vazusem negru in fata ochilor. dar acela a fost si momentul in care mi-am amintit de promisiunea facuta lui Doc, ca n-o sa mai fac, ca n-o sa ma mai enervez si o sa inlatur orice sursa de "efort cerebral si vascular suplimentar", asa cum ii zice el. inlatur orice sursa de nervi - am jurat. doua persoane cu care am reactionat cu duritate maxima, fara sa clipesc - devin oare mai rau, mai egoist sau doar mai focusat?
probabil m-am schimbat. sentimentul camerei invartindu-se cu tine, senzatia simtirii medicamentului pe traseul sau din corp, durerile imposibile de cap - astea te fac sa nu ai emotii atunci cand elimini absolut orice ar vrea sa-ti perturbe incercarea de echilibru pe care incerci sa il impui in lumea ta. si te intrebi - cum se poate sa existe in viata ta unii care chiar sa calce in picioare incercarile astea, care sa nu se poate abtine sa nu te zgarie, stiind ca echilibrul tau e atat de fragil?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu