I’ve learned to walk alone

Am invatat sa zbor fara tine. Am invatat sa cad si sa ma ridic, am invatat sa ma scutur de praf. Singur. M-am aruncat in gol, m-am lovit de pamant pentru ca sa ma pot scutura de praf mai apoi. Dar am si zburat – nimic nu se compara cu vantul treacandu-ti prin aripi, vajaindu-ti pe langa urechi, luptandu-se cu trupul care ii opune rezistenta.
Am invatat sa fiu singur, sa ma privesc in intregime, sa ma descopar altfel. Singur. Sa am puterea sa spun “sunt singur, da, sunt singur”. Sa merg singur, cu capul sus si mainile in buzunarul hainei. Fara sa mai intind mana in cautarea mainii tale. Sa nu-mi simt mana rece atunci cand nu o mai gasesc pe a ta.
Am invatat sa citesc. Sa ascult cuvinte, dar sa citesc dincolo de ele. Am invatat sa aud muzica fara sa o leg de tine, fara sa-ti simt mirosul din note. Nu-mi mai apar nici imagini, nici zambete, nici amintiri.
I’ve learned to walk alone.