3

de 3 zile ploua...
de 3 zile picuri imi ploua, ma ating, ma spala, ma apasa, ma incarca...
de 3 zile mi-a plouat inauntru,
in semi-lumina semi-intunericului vanilat, din preajma abajurului lampii...

privesc in mine...picuri...
privesc pe mine...picuri...
privesc langa mine...gol...

Amintirea unei senzatii...

...din trei fotografii...





Foto de Cristian Crisbasan, singurul fotograf roman introdus in "The New Erotic Photography"
Sursa foto: blogul lui.

Naluca

Un birou, la un etaj superior al unei cladiri din HK, cu lumina difuza si sunetul pe care il produc doar strada si ticaitul sacadat a doua respiratii…o silueta feminina in geamul mare, care da panorama strazii si a blocurilor din jur, priveste in zare, cu spatele la mine. Ma aude poate, imi aude poate respiratia care s-a sacadat la fel ca simturile ce se ascut precum un brici trecut peste panza ce-l netezeste si ascute, de catre mana unui barbier…imi aude pasii lenti si buzele ce se musca, intalnind in cale mirosul de vanilie pe care niste lumanari il imprastie timid undeva in colt…
Ajung langa ea, iar ea schiteaza doar un zambet in coltul gurii si un gest imaterial cu privirea in coltul ochilor. Poarta vesminte aromate cu parfumul meu preferat, pe care mintea mea le-a aruncat deja pe jos, usor si destul de rapid, caci scanerul din narile mele a simtit deja pielea mirosind a crema de vanilie asezonata cu parfumul innebunitor. Nu-mi spune nimic, nici macar nu ma priveste…desi ii simt caldura si trupul vibrand, imi asez mainile pe geamul din fata ei si nasul destul de aproape de pielea gatului si spre lobul urechii ca sa-mi poata simti respiratia…cobor cu mainile pe geam, descriind conturul trupului ei, zgarii usor geamul cu unghiile coborand si simt cum pe bucata de geam din fata ei a aparut o forma nedefinita din aburii ce-i ies pe nari si buze. Imi simt pulsul crescand si respiratia ramanand aproape salbatica pe trupul ei invasmantat, stiu sigur ca mi-o simte insa nu spunem nimic. Ajung jos pe geamul rece iar mainile mele descriu usor traseul dintre geam si picioarele ei…
Si-mi depun atingerea pe glezna invelita in dresul fin, matasos...ma opresc pret de o clipa, in care imi opresc instinctele animalice care ar vrea sa o posede acum...si urc cu atingerea palmei, cu toata dorinta concentrata in palme, in varfurile degetelor, ating, misc...imi las mainile sa umble pe sub rochia ce se vrea invelis pentru un trup aprins, senzual si vibrand, i-o ridic si as smulge-o daca nu as vrea ca lucrurile sa mearga lin, innebunitor. Ajung la banda care ii tine dresul lipit de pielea atat de fina si usor, o desprind de piciorul drept si o mangai, fara sa-i deranjez insa prea tare dresul. Mai urc putin mangaind, insa ma opresc, trecand doar cu o adiere prin dreptul florii ei de lotus. Sunt ridicat aproape in picioare si cand imi atintesc privirea spre intregimea ei o vad ca e rezemata de fereastra...

Ies cu mainile de sub rochie, dar fara sa-i parasesc trupul. Simt ca ma strange costumul, camasa, pantalonii, mi-e cald, dar bine...mi-s simturile ascutite...si-mi urc mainile pe soldurile ei, pe abdomen, ii mangai sanii, ii ating si tot ce vreau in clipa asta e sa-i ating sfarcurile. I-as rupe rochia cu dintii, doar ca sa ajung la ei. Isi pune mainile peste ale mele si se mangaie cu ele, degetele ne sunt aproape impreunate...mi le conduce inspre spatele rochiei, acolo unde este fermoarul care o tine stransa. O eliberez in timp ce imi trec buzele si rasuflarea intai pe gat si dupa urechi, apoi coborand milimetru cu milimetru, pe urma fermoarului a carui eliberare ii lasa rochia sa cada, infatisandu-mi-o doar in lenjeria de un negru perfect, care ma innebuneste.

O simt starnita, o vad cum se intoarce si-si pune mainile in jurul gatului meu, imi ia fata si ma saruta pasional, apoi mainile ii coboara in mangaiere intai pana la sacou, apoi la nasturii camasii pe care ii desface in graba, in timp ce imi saruta gatul. Le pierde pe jos in timp ce ma trage spre ea si-mi desface pantalonii. Imi mangaie si saruta pieptul, inchid ochii si ma sprijin cu mainile de peretele de geam, peste ea. Ma desface la pantaloni, imi framanta fesele, ma saruta ca si cum ar vrea sa ma soarba cu totul. Imi cobor mainile pe trupul ei frematand, imi las buzele sa se preumble pe gat, apoi pe santul dintre sani, pe care ii eliberez din sutienul de dantela fina. Miros a vanilie, sunt rotunzi si uneori cuminti, ii sarut sfarcurile care se joaca cu mine, cu buzele si limba mea intr-un joc doar de noi stiut...vad cum si-a sprijinit mainile de fereastra si o zgarie cu varfurile degetelor, asa cum fac eu pe pielea ei. Imi cobor saruturile si jocul pana in cel fierbinte punct al trupului unei femei si stau acolo, intr-un sarut si joc prelung...iar unghiile ei, care intre timp s-au oprit pe umerii mei ma ridica, imi ridica buzele pentru inca un sarut. Iar buzele ei se apropie de gatul meu, mainile nu se pot hotara intre coapsele mele si mijlocul care se lipeste de ea, aproape strivind-o de fereastra...fereastra pe care curge acum muzica sacadata a unor picuri calzi de ploaie...
“I want you inside me, make me yours”, imi sopteste vocea ei...si nu ma pot opune...nici opri...

azi...

Apa si muzica...

...care te curata...

Descoperiri: in urma cu doua zile, piscina binecuvantata, la 20 de minute de stabilimentul meu cu lumina stravezie si aroma de vanilie, care te spala de pacatele ultimelor saptamani si te face sa simti ca respiri.

Aseara, prin Jazz FM UK, de care mi-am amintit multumita unui om care e uneori un amestec de alter-ego, oglinda, caldura si incruntare, a venit descoperirea unei muzici care atinge, loveste, ciupeste fiecare fibra din inima si fiinta unui om care stie si poate sa asculte. Muzica unui om care face toate cele spuse deja cu o trompeta, pe care o atinge ca si cum ar vrea sa ne atingem intre noi cu dragoste, sa facem dragoste pe acordurile ei, pe muzica lui. Oare ce dar mai frumos poate da un om celorlalti?

Chris Botti. Acesta este numele lui.

Balada bursucului ce-ar vrea sa strige

Este in Asia un fel de bursuc, the asian badger ii spune, care mi-ar putea fi prieten. Cu nasul semi-sus, cu ochi calzi si agitati, cu porniri calme uneori, salbatice alteori. Cu gusturi de lenjerii de dama rosii si filme de dragoste, cu cititori si Kids, care oscileaza intre muzici pe care ti-ai putea taia foarte usor venele, in caz ca ar fi simplu sa faci si asta...si pian, si muzica ciudata.

Populeaza el, acest tip unic de bursuc (in acest caz de recunoscut prin ochii albastri verzi mai mult albastri care din cand in cand incearca sa se oglindeasca in apa unui Hong Kong aglomerat, in care se simte totusi atat de singur), un anume bloc de birouri zgarie nor, colivie de sticla i-a spus bursucul, in care este de multe ori singurul care deschide fereastra in cautarea unui aer, unei lumini, unei atmosfere.

In urma cu doua zile exemplarul de asian badger, the blue eyed specie, a iesit din trecatoarea locuinta de iarna, sa alerge…se sufoca, ii batea inima ca unui iepure fugarit, il durea capul si creierul, asa mic cum e, nu mai avea stare. Cine a mai vazut un bursuc alergand? Sunt ca niste mici caluti acesti bursuci, doar ca de mai mici dimensiuni, si fara acea amploare si talie...Si a alergat pana nu mai putea respira. Si s-a oprit la golf si s-a privit oglindit in suprafata miscatoare si inselatoare a apei. Asculta muzici de la bursuce si s-a gandit ca habar n-are ce-i cu el. Dar stie ca o vrea...

Si-i venea sa urle exact asta, ca o vrea, ca ar fi vrut sa zgarie cu unghiile lor fereastra aceea din biroul acela agatat intr-o colivie de sticla...dar ea nu stie asta...

Bursucului ii e dor :(

Spuse ea...

"Intr-un fel, mi-e dor sa ma indragostesc. In altul, mi-e dor sa am pe cineva linga mine care sa-mi stimuleze creativitatea si sa-mi dea, cu o simpla privire, toata energia din lume. Mi-e dor sa ma cert si sa tachinez, mi-e dor sa-mi fie dor", spuse ea si astfel reveni in mintea lui.

Iar el priveste aceste randuri prin fumul de tigara, amintindu-si toate vorbele frumoase. Care erau insa dublate de fapte in alte parti, cu alti domni. El banuia, acum insa stie sigur. Dar nu are nici un drept, pana la urma cine este el?