Prea tarziu

Si poate ca n-am fost acolo cand trebuia
Poate ca n-avea rost sa ne certam asa
E tarziu sa-ti vorbesc
Dar eu inca te mai iubesc

CÂND MAREA...

Când marea turbează de valuri împinsă

Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,

Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,

Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde

O rază de aur se toarce uşor

Şi-n fundul sălbatec al mărei pătrunde

Prin vânt şi prin nor.

Ce caută raza din ceruri venită,

Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,

Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită

Und-razele pier?

În fundul cel umed al mărei turbate,

În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,

Luceşte o steauă în piatră schimbată,

În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece

Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,

E-amantul căzut dintre stele, ce rece

În mare murea.

remember

that the thing that makes us peacefull and happy is staying true to ourselves.

Asumare

Este foarte dificil sa ai curajul sa fii tu insuti si sa te privesti - de unul singur - in toata splendoarea dezamagirii. Si sa intelegi ca, oricat de providentiala ti-ar parea intalnirea unui om, oricat de puternica e sau a ramas emotia dintre voi, realitatea se schimba. Iar lucrurile omenesti sunt, pe cat de frumoase si tumultoase, pe atat de trecatoare.

de ce eu?

pentru ca intelegi. pentru ca esti o combinatie de sensibilitate, masculinitate ascunsa in jocuri si ai un rafinament al simtirii. pentru imaginatie.

Thinking of her

Memories of her...
Those lyrics, oh...

It’s your beauty that betrays you 
Your smile gives you away. 
Cause you’re made of strength and mercy 
And my soul is yours to save 
I know this much is true 
When my world was dark and blue 
I know the only one who rescued me was you 

Close your eyes 
Let me tell you all the reasons why 
You’re never going to have to cry 
Because you’re one of a kind 
Yeah, here’s to you 
The one that always pulls us through 
You always do what you got to do, baby 
Because you’re one of a kind. 

as vrea...

sa ma pierd in ochii tai. nici nu te cunosc si cred ca stiu citi in ei. sau as putea.
sa fiu barbatul de care ai nevoie, daca m-ai lasa. care te ia in brate fara sa spuna prea multe, care te alinta fara sa intrebe, care te echilibreaza si se lasa echilibrat.
sa-ti ascult cantecul inimii si urma pe care ai lasa-o pe pielea mea.
sa ma las curentat de atingerea ta si sa te simt linistindu-te sub a mea.

dar sunt doar vise...

Nefericire

Asta simti tu.
Ma gandesc uneori ca n-ai fi stiut sa fii altfel nici daca ai fi stiut cu siguranta ca sunt iubirea vietii tale. Nici daca m-ai fi avut acolo, langa mana ta, langa tine in pat, nici daca mi-ai fi simtit respiratia pe pielea ta. Pentru ca de fapt n-ai fi fost sigura. Pentru ca ai fi gasit ceva sa nu fie bine, un minus de-al meu pe care sa-l amintesti.

Ma gandesc ca esti nefericita. Si ca si asta, la fel ca singuratatea, e o chestiune de alegere. Alegi sa respingi pe cineva mai degraba decat sa va ajuti. Sau pur si simplu sa-i fii.

Nici eu nu sunt fericit. Pentru ca stiu ca uneori te gandesti.
Insa mai stiu si ca nu mai am putere.

should I?

I know you’re out of my league
But that won’t scare me away oh no
You’ve carried on so long
You couldn’t stop if you tried it
You’ve built your wall so high
That no one could climb it
But i’m gonna try
 Should I?

pieces don't fit

You pulled me under,
If I had to give in.
Such a beautiful myth,
That's breaking my skin.
Well I'll hide all the bruises, I'll hide all the damage that's done.
But I show how I'm feeling until all the feeling has gone.

loialitate

sau cum ai intors spatele si ai plecat.
da,

Rasarit si Apus

Si ai plecat ca sa te minti
Ploi reci mi-ai prins in ochi cuminti
Oglinda nu poti s-o privesti
De teama sa nu ma gasesti.




Hei hei, nici nu mai stim ce-ar mai fi de spus,
suntem doi straini...

in lumea ei...

e doar ea. ea cu ea si orgoliul ei. altcineva nu are loc pur si simplu. degeaba spune ca e loc si pentru celalalt, probabil, de fapt incearca sa se convinga ea pe ea de treaba asta.

libertatea ei, imposibilitatea parca de a gandi in termeni de "noi", nu doar de "eu" m-a lasat interzis deseori. lectiile despre cum ar trebui sa fac, cand de fapt acelea tineau de libertatea mea m-au facut sa ma gandesc din nou si din nou despre cum gandeste ea. si la ce caut eu de fapt acolo? de ce incerc sa intru undeva unde nu sunt bratele deschise? de ce insist sa ajung again and again la sentimentul ca de fapt ma joc cu o oglinda - eu incerc sa dau, sa asez, insa din partea cealalta nu vine nimic, ci doar ce plecase dinspre mine, doar ca de aceasta data intors pe dos?

totul e imagine, totul e studiat si gandit. de la aprecieri la poze si mesaje. si pana la ce ai voie sa impartasesti public cu ea. damn, si unde e libertatea? unde e libertatea de a fi tu, tu insuti, fata in fata si in legatura cu ea?

cand inveti sa spui stop

momentul acela cand stai intins, intr-o camera sterila, dar care nu miroase ca spitalele de acasa si simti acul patrunzandu-ti adanc in vena, imi provoaca cosmaruri noaptea. iar senzatia aceea a lichidului din sticla agatata langa patul pe care stau, intrand in vena si parcurgand-o cu nesat, imi face pielea de gaina.

da, m-am schimbat in ultimele saptamani.
am apasat butonul de unfriend fara sa clipesc. cu cateva secunde inainte vazusem negru in fata ochilor. dar acela a fost si momentul in care mi-am amintit de promisiunea facuta lui Doc, ca n-o sa mai fac, ca n-o sa ma mai enervez si o sa inlatur orice sursa de "efort cerebral si vascular suplimentar", asa cum ii zice el. inlatur orice sursa de nervi - am jurat. doua persoane cu care am reactionat cu duritate maxima, fara sa clipesc - devin oare mai rau, mai egoist sau doar mai focusat?
probabil m-am schimbat. sentimentul camerei invartindu-se cu tine, senzatia simtirii medicamentului pe traseul sau din corp, durerile imposibile de cap - astea te fac sa nu ai emotii atunci cand elimini absolut orice ar vrea sa-ti perturbe incercarea de echilibru pe care incerci sa il impui in lumea ta. si te intrebi - cum se poate sa existe in viata ta unii care chiar sa calce in picioare incercarile astea, care sa nu se poate abtine sa nu te zgarie, stiind ca echilibrul tau e atat de fragil?

te asteapta un om...

am spus, de sarbatori.
visam, ma gandeam, imi doream sa-mi zici: "vreau sa fiu cu tine acum, vreau sa vin langa tine acum, vreau sa te tin de mana acum". pentru o clipa m-am gandit cum ar fi sa-mi spui ca vrei sa vii la mine, aici, apoi cateva clipe m-am gandit sa-ti spun eu. sa vii, sa iti iau biletul de avion spre mine. insa n-ai spus nimic, asa ca n-am spus nimic.

am vrut sa spun ca am fost singur de sarbatori. apoi mi-am dat seama ca nu, nu am fost singur, au fost langa mine, cu mine cei pentru care conteaza, pentru care contez. cei care cer sa poata sta o noapte intreaga sa ma vegheze cand dorm. cei care conteaza, pana la urma.

si mi-am amintit apoi ceva ce ai spus cu putin timp in urma. ca te intorci pentru ca stii ca simt, stiu sa simt si te intuiesc. nu pentru ca simti. mare lucru ai spus atunci. si mai mare prost eu ca nu m-am oprit. atunci.

the job and the lines

when your job makes everything clear.
now, too bad my job is to read between the lines.

alerg...

ca sa uit de strangerea pe care o am pe sira spinarii.
ca sa nu mai bag in seama strangerea de stomac si toate exploziile interioare care m-ar indemna sa fac ceva ce nu ma reprezinta.
ca sa imi obosesc si mintea, si trupul ca sa uit.
de vorbe, de ganduri, de senzatii.
 degeaba.
 

Sofer, copilot, relatii...

Relatiile sau povestile dintre doi oameni, o ea si un el, sunt de doua feluri: cele in care conduce ea si cele in care conduce el. Rareori se inteleg sa conduca pe rand.
Noi. O poveste care a inceput cu tine la carma. Tu ai decis liniile, traseul, tu ai decis cadenta. Apoi, la un moment dat, ai fost ca un sofer de raliu, care la 200 de km/ora ia mainile de pe volan si se asteapta ca eu, cel care incercam sa dibuiesc harta si drumul, sa trec la volan, sa pastrez viteza si sa iau curbele cum trebuie, ca sa nu ne rasturnam. Sunt omul liniilor si curbelor fine. Sunt omul care nu se teme de responsabilitati atunci cand apuca sa si le asume. Sunt soferul care poate fi un copilot fin, care citeste harta fara greseala, atata timp cat linia din mintea si sufletul lui este clara. Pot fi pilotul fara nici o problema. Insa nu dupa ce sunt pus la colt sau dupa ce am inghetat. Ajuta-ma sa tin linia dreapta, sa iau curba lin, relaxat. Pentru ca iubesc sa conduc. Eu, la volan – I am quite a vision.

De Ea

Perna-mi miroase a ea. La fel si tricoul. Mi-a ramas lipit de creier, la fel ca si gandul privirii ei inlacrimate, la poarta aeroportului. Am stat pentru o vreme privindu-i mana stransa intr-a mea. Mi-era imposibil sa-i dau drumul, era parca se ducea o parte din mine. I-am sarutat buzele, ca sa-i pot purt gustul. Si mai apoi fruntea, intr-o incercare de a-i lua parfumul in nari.
M-oi fi indragostit?
Nu stiu. Ce stiu e ca deja imi lipseste.

Rabdare

Rabdare. Un cuvant usor, frumos. Sau mai degraba greu, plin de provocari, cauzate poate de cele patru consoane din componenta-i.

Asta ai avut tu - rabdare. Asta n-am avut eu. Sau poate mai degraba am avut - rabdarea de a reusi sa ma caut pana ma gasesc. In ochii tai.