remember

that the thing that makes us peacefull and happy is staying true to ourselves.

Asumare

Este foarte dificil sa ai curajul sa fii tu insuti si sa te privesti - de unul singur - in toata splendoarea dezamagirii. Si sa intelegi ca, oricat de providentiala ti-ar parea intalnirea unui om, oricat de puternica e sau a ramas emotia dintre voi, realitatea se schimba. Iar lucrurile omenesti sunt, pe cat de frumoase si tumultoase, pe atat de trecatoare.

de ce eu?

pentru ca intelegi. pentru ca esti o combinatie de sensibilitate, masculinitate ascunsa in jocuri si ai un rafinament al simtirii. pentru imaginatie.

should I?

I know you’re out of my league
But that won’t scare me away oh no
You’ve carried on so long
You couldn’t stop if you tried it
You’ve built your wall so high
That no one could climb it
But i’m gonna try
 Should I?

loialitate

sau cum ai intors spatele si ai plecat.
da,

as putea

femeie, as putea sa ma indragostesc nebuneste de tine. chiar nu poti lasa deoparte toate prostiile astea, toate orgoliile, toate nebuniile si sa fii tu, pur si simplu tu? as vrea sa ma invat cu tine. as vrea sa te vad zambind linistita. as vrea sa-ti impletesc codite si zambete, si arome de lotus. as vrea sa te invat linistea. calmul. echilibrul. sa fim noi..

in lumea ei...

e doar ea. ea cu ea si orgoliul ei. altcineva nu are loc pur si simplu. degeaba spune ca e loc si pentru celalalt, probabil, de fapt incearca sa se convinga ea pe ea de treaba asta.

libertatea ei, imposibilitatea parca de a gandi in termeni de "noi", nu doar de "eu" m-a lasat interzis deseori. lectiile despre cum ar trebui sa fac, cand de fapt acelea tineau de libertatea mea m-au facut sa ma gandesc din nou si din nou despre cum gandeste ea. si la ce caut eu de fapt acolo? de ce incerc sa intru undeva unde nu sunt bratele deschise? de ce insist sa ajung again and again la sentimentul ca de fapt ma joc cu o oglinda - eu incerc sa dau, sa asez, insa din partea cealalta nu vine nimic, ci doar ce plecase dinspre mine, doar ca de aceasta data intors pe dos?

totul e imagine, totul e studiat si gandit. de la aprecieri la poze si mesaje. si pana la ce ai voie sa impartasesti public cu ea. damn, si unde e libertatea? unde e libertatea de a fi tu, tu insuti, fata in fata si in legatura cu ea?

alerg...

ca sa uit de strangerea pe care o am pe sira spinarii.
ca sa nu mai bag in seama strangerea de stomac si toate exploziile interioare care m-ar indemna sa fac ceva ce nu ma reprezinta.
ca sa imi obosesc si mintea, si trupul ca sa uit.
de vorbe, de ganduri, de senzatii.
 degeaba.
 

Sofer, copilot, relatii...

Relatiile sau povestile dintre doi oameni, o ea si un el, sunt de doua feluri: cele in care conduce ea si cele in care conduce el. Rareori se inteleg sa conduca pe rand.
Noi. O poveste care a inceput cu tine la carma. Tu ai decis liniile, traseul, tu ai decis cadenta. Apoi, la un moment dat, ai fost ca un sofer de raliu, care la 200 de km/ora ia mainile de pe volan si se asteapta ca eu, cel care incercam sa dibuiesc harta si drumul, sa trec la volan, sa pastrez viteza si sa iau curbele cum trebuie, ca sa nu ne rasturnam. Sunt omul liniilor si curbelor fine. Sunt omul care nu se teme de responsabilitati atunci cand apuca sa si le asume. Sunt soferul care poate fi un copilot fin, care citeste harta fara greseala, atata timp cat linia din mintea si sufletul lui este clara. Pot fi pilotul fara nici o problema. Insa nu dupa ce sunt pus la colt sau dupa ce am inghetat. Ajuta-ma sa tin linia dreapta, sa iau curba lin, relaxat. Pentru ca iubesc sa conduc. Eu, la volan – I am quite a vision.

De Ea

Perna-mi miroase a ea. La fel si tricoul. Mi-a ramas lipit de creier, la fel ca si gandul privirii ei inlacrimate, la poarta aeroportului. Am stat pentru o vreme privindu-i mana stransa intr-a mea. Mi-era imposibil sa-i dau drumul, era parca se ducea o parte din mine. I-am sarutat buzele, ca sa-i pot purt gustul. Si mai apoi fruntea, intr-o incercare de a-i lua parfumul in nari.
M-oi fi indragostit?
Nu stiu. Ce stiu e ca deja imi lipseste.