Apa si muzica...

...care te curata...

Descoperiri: in urma cu doua zile, piscina binecuvantata, la 20 de minute de stabilimentul meu cu lumina stravezie si aroma de vanilie, care te spala de pacatele ultimelor saptamani si te face sa simti ca respiri.

Aseara, prin Jazz FM UK, de care mi-am amintit multumita unui om care e uneori un amestec de alter-ego, oglinda, caldura si incruntare, a venit descoperirea unei muzici care atinge, loveste, ciupeste fiecare fibra din inima si fiinta unui om care stie si poate sa asculte. Muzica unui om care face toate cele spuse deja cu o trompeta, pe care o atinge ca si cum ar vrea sa ne atingem intre noi cu dragoste, sa facem dragoste pe acordurile ei, pe muzica lui. Oare ce dar mai frumos poate da un om celorlalti?

Chris Botti. Acesta este numele lui.

Balada bursucului ce-ar vrea sa strige

Este in Asia un fel de bursuc, the asian badger ii spune, care mi-ar putea fi prieten. Cu nasul semi-sus, cu ochi calzi si agitati, cu porniri calme uneori, salbatice alteori. Cu gusturi de lenjerii de dama rosii si filme de dragoste, cu cititori si Kids, care oscileaza intre muzici pe care ti-ai putea taia foarte usor venele, in caz ca ar fi simplu sa faci si asta...si pian, si muzica ciudata.

Populeaza el, acest tip unic de bursuc (in acest caz de recunoscut prin ochii albastri verzi mai mult albastri care din cand in cand incearca sa se oglindeasca in apa unui Hong Kong aglomerat, in care se simte totusi atat de singur), un anume bloc de birouri zgarie nor, colivie de sticla i-a spus bursucul, in care este de multe ori singurul care deschide fereastra in cautarea unui aer, unei lumini, unei atmosfere.

In urma cu doua zile exemplarul de asian badger, the blue eyed specie, a iesit din trecatoarea locuinta de iarna, sa alerge…se sufoca, ii batea inima ca unui iepure fugarit, il durea capul si creierul, asa mic cum e, nu mai avea stare. Cine a mai vazut un bursuc alergand? Sunt ca niste mici caluti acesti bursuci, doar ca de mai mici dimensiuni, si fara acea amploare si talie...Si a alergat pana nu mai putea respira. Si s-a oprit la golf si s-a privit oglindit in suprafata miscatoare si inselatoare a apei. Asculta muzici de la bursuce si s-a gandit ca habar n-are ce-i cu el. Dar stie ca o vrea...

Si-i venea sa urle exact asta, ca o vrea, ca ar fi vrut sa zgarie cu unghiile lor fereastra aceea din biroul acela agatat intr-o colivie de sticla...dar ea nu stie asta...

Bursucului ii e dor :(

Spuse ea...

"Intr-un fel, mi-e dor sa ma indragostesc. In altul, mi-e dor sa am pe cineva linga mine care sa-mi stimuleze creativitatea si sa-mi dea, cu o simpla privire, toata energia din lume. Mi-e dor sa ma cert si sa tachinez, mi-e dor sa-mi fie dor", spuse ea si astfel reveni in mintea lui.

Iar el priveste aceste randuri prin fumul de tigara, amintindu-si toate vorbele frumoase. Care erau insa dublate de fapte in alte parti, cu alti domni. El banuia, acum insa stie sigur. Dar nu are nici un drept, pana la urma cine este el?

told

I-am spus...i-am spus despre noi, despre mine si tine, despre mine, despre tine…si privindu-i ochii ma simteam un impostor, un nenorocit...Mi-as fi dorit sa se deschida un hau in fata mea si sa ma arunc in el, asa i-am simtit intelegerea din privire si cuvintele care ma rugau sa-mi urmez inima. Doar ca nici ea si mai ales nici inima mea, nu stiu ce vor, ce asteapta...ce asteapta de la tine, de la viata, de la destin. “What if it’s not to be?”, ma tot intreb in desimea noptii ca o ciocolata densa si calma...Si pana la urma daca ar fi sa fie, ar fi ce?

Chocolat...

Picatura de ciocolata…calda, umeda, aproape umeda, abia perceptibila, catifelata. Nu are puterea sa cada, sa se prelinga, desi ar vrea sa cuprinda in bratele sale urma trupului vibrand…Ar vrea sa strige, ar vrea sa guste, ar vrea sa se piarda, sa fie prima si ultima clipa a vietii sale de picatura, insa o viata plina, agitata, vibranda…dar se anina, suspendata in timp, spatiu si caldura unui corp…

Patratica de ciocolata…atingand suav, aproape moale, eretic, starnind buzele…sta agatata, catifelata, aninata, imprastiindu-si parfumul unic catre cealalta pereche de buze, care ii asculta chemarea, vine si o sacrifica, topind-o in caldura atingerii celor patru buze. Ea se supune devenind liant erotic intre energiile si atingerea unor “noi”.

Parfum de ciocolata…aninat in carliontul de la baza gatului tau, care ma cheama si ma indeamna sa-l eliberez. Vrea, la fel ca mine sa te cuprinda, sa te atinga, sa te framante, sa te parcurga, sa se piarda in tine si aroma ta – de ciocolata, ori poate de vanilie? Mi se lipeste de maini, de nari, de buze, de simturi, de fiecare receptor, de mine, de noi; ma bantuie, ma alearga, ma parcurge, ma vrea, ma vrea sa te vreau. Precum o picatura de ciocolata…

The day when I re-met Bono

This time with Bono as a columnist for the New York Times.

His article here. My opinion: enlighting and charming.

Also: his article, in his reading, so the text and his voice here.

Almost lover

Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick
Well, I never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, ever forget
These images
Well, I'd never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you're gone and I'm haunted
And I bet you are just fine
Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do

A Fine Frenzy - Almost Lover