De Ea

Perna-mi miroase a ea. La fel si tricoul. Mi-a ramas lipit de creier, la fel ca si gandul privirii ei inlacrimate, la poarta aeroportului. Am stat pentru o vreme privindu-i mana stransa intr-a mea. Mi-era imposibil sa-i dau drumul, era parca se ducea o parte din mine. I-am sarutat buzele, ca sa-i pot purt gustul. Si mai apoi fruntea, intr-o incercare de a-i lua parfumul in nari.
M-oi fi indragostit?
Nu stiu. Ce stiu e ca deja imi lipseste.

Rabdare

Rabdare. Un cuvant usor, frumos. Sau mai degraba greu, plin de provocari, cauzate poate de cele patru consoane din componenta-i.

Asta ai avut tu - rabdare. Asta n-am avut eu. Sau poate mai degraba am avut - rabdarea de a reusi sa ma caut pana ma gasesc. In ochii tai.

Acasa.

Am fost acasa. N-am avut nevoie decat de o zi acasa, cea mai acasa dintre toate “acasa”-le mele, ca sa simt ca mi se deschid plamanii, creierul si inima. Sa mi se deschida toate simturile, sa zambesc.
Dar si sa vad din nou dragostea. Nu e nevoie de prea mult ca sa vezi o dragoste rasata, o iubire rara. O vezi in gesturi simple: felul in care Bica ii pregateste bunicului cafeaua, pe care i-o pune in cescuta lui, pe farfuriuta lui, modul in care el ii pune ei pe farfuriuta de cafea cubuletul de zahar brun si un biscuite, felul in care le spala dupa ce a terminat si le aseaza la locul lor; ritualul lemnelor asezate pe foc sau a imbracatului, atunci cand el ii tine paltonul iar ea ii aseaza fularul si ii da caciula, privirile pline de acel ceva pe care n-am stiut niciodata sa-l descriu dar mi l-am dorit intotdeauna pentru mine si Ea.
As putea sa-i privesc zile intregi fara sa spun nimic, ascuns intr-un colt al casei in care e liniste. E acea liniste pe care n-o pot gasi nicaieri in lumea asta si pe care doar ei o aduc peste tot unde se afla.
Plec de acasa cu mirosul de cafea la ibric, prajitura de casa, amestecate cu aer de toamna si dragostea lor. Mi s-au imbibat in piele, in minte, in fiecare por si fiecare neuron. Da, sunt norocos ca-i am.

La mine acasa miroase a acasa, a bine si a Rachmaninov. Bicu il iubeste si noi odata cu el :)

Cifre cu forma de feeling

Din nebunia trecutului n-au ramas decat niste litere desenate de mana mea la finalul unei agende. Erau paginile tale, foile noastre.
Le-am gasit cautand niste cifre. Cautam niste numere, am gasit niste litere – cui altcineva i se mai intampla sa dea peste litere cand nu le cauta?

Si pana la urma ce sunt literele? Niste cifre mai rotunde. Cifre cu forma de feeling.

I’ve learned to walk alone

Am invatat sa zbor fara tine. Am invatat sa cad si sa ma ridic, am invatat sa ma scutur de praf. Singur. M-am aruncat in gol, m-am lovit de pamant pentru ca sa ma pot scutura de praf mai apoi. Dar am si zburat – nimic nu se compara cu vantul treacandu-ti prin aripi, vajaindu-ti pe langa urechi, luptandu-se cu trupul care ii opune rezistenta.
Am invatat sa fiu singur, sa ma privesc in intregime, sa ma descopar altfel. Singur. Sa am puterea sa spun “sunt singur, da, sunt singur”. Sa merg singur, cu capul sus si mainile in buzunarul hainei. Fara sa mai intind mana in cautarea mainii tale. Sa nu-mi simt mana rece atunci cand nu o mai gasesc pe a ta.
Am invatat sa citesc. Sa ascult cuvinte, dar sa citesc dincolo de ele. Am invatat sa aud muzica fara sa o leg de tine, fara sa-ti simt mirosul din note. Nu-mi mai apar nici imagini, nici zambete, nici amintiri.
I’ve learned to walk alone.

cat o clipa

atat ai fost aici: o clipa.
adormisem sub greutatea picurilor de apa, le picasem prada. la iesirea din apa, pe nisip, pe prosopul bleu ca marea.
am atipit pentru o clipa si cand m-am trezit soarele la apus si mirosul de mare din narile mele mi-a adus imaginea ta, asa cum erai, atunci cand eram. mirosul sarii marii pe pielea ta, aroma vantului trecandu-ti prin par si invelindu-ti pielea, mana mea temandu-se parca sa te atinga. m-am ridicat si ma asteptam sa vad perdelele albe zburand in vant si florile de maci, rosii ca pasiunea dintre noi. am gasit in loc doar adierea marii, apusul superb si mirosul care nu mai e de tine...

I wish nothing but the best for you...

mie...tie...

Nu am ce sa-ti mai cer, dupa cat te-ai schimbat.
Sub alt colt de cer, alte clopote bat.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...


Nu am ce sa mai faci, prea departe te-ai dus
Si-mi vine sa tac, dupa ce ai apus.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...

Tie...Mie...Tie...Mie...

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vïna...