mie...tie...

Nu am ce sa-ti mai cer, dupa cat te-ai schimbat.
Sub alt colt de cer, alte clopote bat.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...


Nu am ce sa mai faci, prea departe te-ai dus
Si-mi vine sa tac, dupa ce ai apus.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...

Tie...Mie...Tie...Mie...

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vïna...

ce-ar fi fost?

in ziua in care i-a dat drumul, ei, femeii care i-a avut gandurile pentru multe luni, s-a imbatat si a cumparat o lalea. ii trimisese acum o vreme un buchet mare de lalele pe care insa ea nu le-a vrut.

a cumparat o lalea si a pus-o la presat intr-o hartie pe care era scris numele ei in chineza. mister Ce ii scrisese numele pentru el, inainte sa plece din HK. pe o foaie alaturata era numele lui, in aceeasi chineza. literele ei erau mai suave, mai rotunde, mai ca ea si gandul ei. de atunci.

acum numele ei sta inchis intr-o carcasa de disc.

Impreuna

M-am visat privindu-te in lumina lunii, cu mainile explorandu-ti trupul ca pe un peisaj intins, cu dealuri si vai, dulci si provocatoare vai care se unduiesc dupa mana mea, in mana mea. Eram ca un zeu care-ti poseda trupul, care nu voia nimic altceva decat atingerea mea. Te-am vazut apoi, te-am simtit tresarind. Ti-am zarit pielea rusinandu-se intrigata in prezenta atingerii mele.

Trupul tau e o minune. Mana ta asezata intr-a mea, in timp ce dormim supusi de oboseala crancena e tot ce am nevoie ca sa zambesc de dimineata. Capul tau sprijinit pe umarul meu, intr-o liniste calda ma face mereu sa vreau sa-ti sarut fruntea. Un sarut care sa-ti linisteasca temerile, gandurile, negurile. Unul care te face sa zambesti.

Mainile tale imprejmuindu-mi mijlocul si corpul lasandu-si usor greutatea inspre mine ne transforma intr-un echilibru. Impreuna langa un pat de spital, impreuna langa un pod langa Tamisa, alaturi la masa, impreuna in parc, band dintr-un termos cu ceai. E un impreuna.

l.o.v.e

Muzica. Cuvinte. Dragoste.
Ce e dragostea?
Cand te priveste si simti ca se scufunda in privirea ta despre care spune ca e tulburatoare ca intalnirea dintre cerul senin si marea linistita? Cand o simti topindu-se la atingerea ta? Cand ii intinzi bratul ca sa-si sprijine eleganta dupa o zi pe tocuri? Cand se reazama de bratul tau de parca ar vrea sa se piarda in bratele tale? Cand isi adaposteste mana in mana ta, ca intr-o intamplare fireasca?
Cand ii vezi in minte, in privire si-n atingeri ca s-ar pierde in tine si-ar vrea sa te pierzi in ea? Cand se rusineaza cand o privesti si-si ia parul la joc? Cand te tachineaza si te face sa turbezi ca sa te vada suferind asa cum a suferit ea cand nu i-ai dat toate cele de mai sus?
Poate.
Poate e un gand care te strapunge uneori ca o fulgerare intr-o seara senina de vara. Poate e o litera, poate e un cantec.
Poate e o atingere. Poate e o dorinta.
Poate e ca atunci cand simteai ca nu mai ai aer atunci cand o vedeai plecand ori cand nu mai respirai privind-o dormind for hours and hours.
O fi mirosuri de vanilie si scortisoara, o fi mangaieri ale mandarinelor, portocalelor, strugurilor, ferestrelor, tastelor. O fi raze impletite in parul ei si stele culese de pe cer si asezate pe perna, ca sa-i vegheze somnul.
Ori vise pline de pasiune, ori ganduri si zambete "vinovate".
Ori toate. Sau nici una.

plus la

iubesti tot ce e celalalt, ii iubesti mirosul si gesturile, iar dupa ce pleaca simti uneori ca ii vezi umbra umbland prin casa. te vezi ca intr-un halou, cu genele grele, cu pleoapele inchizand mari de saruturi. si crezi ca odata cu plecarea, ceva din tine a murit. ii strangi lucrurile, ii strangi pozele, incerci sa cureti in tine. si cu fiecare plecare tu ai din ce in ce mai putin...

Mi-s mainile reci...

...si coapsele calde-fierbinti.

Mi-s mainile reci si-ti vreau trupul fierbinte. Sa-mi trec mainile reci pe pielea ta si sa o vad tresarind, incretindu-se sub atingerea racoroasa.

Mi-s mainile reci si as vrea sa-ti cuprind sanii in maini. Sa-ti vad areolele si sfarcurile infiorandu-se la apropierea mainilor pe care le asteapta. Ale mele.

As vrea sa-ti vad infrigurarea, tresarirea, infiorarea la lumina lunii, sa te privesc langa mine, cu lumina descriindu-te, jucandu-se cu trupul tau.

Guilty of...

Sunt vinovat...

Ca n-am stiut invata sa-mi deschid aripile ca sa ne invatam a zbura impreuna...
Ca m-am infricosat de mine, fata in fata cu mine si gandul tau. Ca m-am temut de mangaierea antebratului stang cu varfurile degetelor mainii drepte, de gandurile pacatoase, privirile vinovate, aproape salbatice, de impulsurile provocate de gandul tau in mintea mea...
Ca n-am vrut povara neincrederii si geloziei pe orice barbat ti-ar fi avut privirea ori atingerea...
Ca nu sunt in stare sa port greutatea reactiilor noastre impreunate in perioadele de certuri si tensiuni. Si ca mi-a fost mai simplu sa ma scutur de asta si de gandul ca nu-mi permit sa las lucrurile astea sa se intipareasca complet in mine, purtandu-le peste tot pe unde sunt si voi fi...

Ca n-am stiut a face pasii alaturi de tine, ca nu te-am lasat sa ma inveti sa te adulmec, sa te gasesc, sa te iau. Ca nu te-am lasat sa ma cauti, sa ma gasesti, sa ma ai. Sa pasim impreuna. Un lucru ce pare imposibil. Si care ma intreb daca a fost doar in mintea mea...

Ca am plecat. O singura data. Desi gandul tau inca striga, inca se contopeste in melodii sau arome de Chanel, inca se simte in stomac. Inca mangaie antebratul stang, coada canii de cafea si coaja mandarinelor care de cand nu mai esti, imi stau parca mai des in preajma.

Dar si vinovat ca...

Te-am intors de fiece data, ca te-am facut sa crezi, sa vrei, sa cauti, sa doresti...
Te-am facut sa zambesti, sa visezi, sa doresti, sa mangai. Gandul meu, visul meu, dorinta mea, mangaierea mea.
Ti-am provocat asezare, constructie, calm, rabdare...

Dar...e doar o vina...