what.if.it's.not.to.be

Wind of loneliness

2012-01-22T14:29:00.000-08:00

Ti-am zambit, inainte sa trec de poarta, ti-am simtit ochii in lacrimi dincolo de zambetul pe care-l asezasei acolo, pentru mine.
Cand mi-ai spus ca esti singura, mi-ai rupt sufletul. Nu, nu esti singura. Asta seara ti-am cules o stea de pe cerul cu stele asa cum il stiu eu si ti-am asezat-o pe perna, sa te vegheze in locul meu. Si eu sunt singur. Ba nu, sunt cu tine si steaua jucausa. O vezi? Zambeste-i. Si n-o strivi.

Everything that I have said
There are moments I regret
In your time of hope and hollowness, don't give up yet.

Everything that I have known
All the nights spent on my own
If I get this wrong and off you go, then I am alone.

Gand

2012-01-19T14:49:00.000-08:00

Atunci cand te gandesti, o simt in stomac. Il simt vibrand intr-un fel pe care n-am stiut niciodata sa-l descriu, insa a fost intotdeauna Semnul.
Cand iti vine sa mangai ceva, ori poate sa zgarii masa, gandindu-te la mine, imi prind intre degete buzele stranse. Sau imi musc buza de jos. Se intampla uneori sa mangai marginea canii de cafea sau ciocolata calda, ori cate un mar sau o portocala, insa nu ma mai mir. Stiu deja. Uneori zambesc, alteori imi trec degetele peste barba de o zi.

O fi o vina?

De Ea

2012-01-09T06:18:00.000-08:00

Perna-mi miroase a ea. La fel si tricoul. Ma obsedeaza , la fel ca si gandul privirii ei inlacrimate, la poarta aeroportului. Am stat pentru o vreme privindu-i mana stransa intr-a mea. Mi-era imposibil sa-i dau drumul, era parca se ducea o parte din mine. I-am sarutat buzele, ca sa-i pot purt gustul. Si mai apoi fruntea, intr-o incercare de a-i lua parfumul in nari.
M-oi fi indragostit?
Nu stiu. Ce stiu e ca deja imi lipseste.

Rabdare

2011-12-28T09:47:00.000-08:00

Rabdare. Un cuvant usor, frumos. Sau mai degraba greu, plin de provocari, cauzate poate de cele patru consoane din componenta-i.

Asta ai avut tu - rabdare. Asta n-am avut eu. Sau poate mai degraba am avut - rabdarea de a reusi sa ma caut pana ma gasesc. In ochii tai.

Acasa.

2011-10-25T12:32:00.000-07:00

Am fost acasa. N-am avut nevoie decat de o zi acasa, cea mai acasa dintre toate “acasa”-le mele, ca sa simt ca mi se deschida plamanii, creierul si inima. Sa mi se deschida toate simturile, sa zambesc.
Dar si sa vad din nou dragostea. Nu e nevoie de prea mult ca sa vezi o dragoste rasata, o iubire rara. O vezi in gesturi simple: felul in care Bica ii pregateste bunicului cafeaua, pe care i-o pune in cescuta lui, pe farfuriuta lui, modul in care el ii pune ei pe farfuriuta de cafea cubuletul de zahar brun si un biscuite, felul in care le spala dupa ce a terminat si le aseaza la locul lor; ritualul lemnelor asezate pe foc sau a imbracatului, atunci cand el ii tine paltonul iar ea ii aseaza fularul si ii da caciula, privirile pline de acel ceva pe care n-am stiut niciodata sa-l descriu dar mi l-am dorit intotdeauna pentru mine si Ea.
As putea sa-i privesc zile intregi fara sa spun nimic, ascuns intr-un colt al casei in care e liniste. E acea liniste pe care n-o pot gasi nicaieri in lumea asta si pe care doar ei o aduc peste tot unde se afla.
Plec de acasa cu mirosul de cafea la ibric, prajitura de casa, amestecate cu aer de toamna si dragostea lor. Mi s-au imbibat in piele, in minte, in fiecare por si fiecare neuron. Si da, sunt norocos ca-i am.

La mine acasa miroase a acasa, a bine si a Rachmaninov. Bicu il iubeste si noi odata cu el :)

Cifre cu forma de feeling

2011-09-02T05:17:00.000-07:00

Din nebunia trecutului n-au ramas decat niste litere desenate de mana mea la finalul unei agende. Erau paginile tale, foile noastre.
Le-am gasit cautand niste cifre. Cautam niste numere, am gasit niste litere – cui altcineva i se mai intampla sa dea peste litere cand nu le cauta?

Si pana la urma ce sunt literele? Niste cifre mai rotunde. Cifre cu forma de feeling.

I’ve learned to walk alone

2011-09-01T07:16:00.000-07:00

Am invatat sa zbor fara tine. Am invatat sa cad si sa ma ridic, am invatat sa ma scutur de praf. Singur.M-am aruncat in gol, m-am lovit de pamant pentru ca sa ma pot scutura de praf mai apoi. Dar am si zburat – nimic nu se compara cu vantul treacandu-ti prin aripi, vajaindu-ti pe langa urechi, luptandu-se cu trupul care ii opune rezistenta. Am invatat sa fiu singur, sa ma privesc in intregime, sa ma descopar altfel. Singur. Sa am puterea sa spun “sunt singur, da, sunt singur”. Sa merg singur, cu capul sus si mainile in buzunarul hainei. Fara sa mai intind mana in cautarea mainii tale. Sa nu-mi simt mana rece atunci cand nu o mai gasesc pe a ta. Am invatat sa citesc. Sa ascult cuvinte, dar sa citesc dincolo de ele. Am invatat sa aud muzica fara sa o leg de tine, fara sa-ti simt mirosul din note. Nu-mi mai apar nici imagini, nici zambete, nici amintiri. I’ve learned to walk alone.

cat o clipa

2011-06-13T14:36:00.000-07:00

atat ai fost aici: o clipa.
adormisem sub greutatea picurilor de apa, le picasem prada. la iesirea din apa, pe nisip, pe prosopul bleu ca marea.
am atipit pentru o clipa si cand m-am trezit soarele la apus si mirosul de mare din narile mele mi-a adus imaginea ta, asa cum erai, atunci cand eram. mirosul sarii marii pe pielea ta, aroma vantului trecandu-ti prin par si invelindu-ti pielea, mana mea temandu-se parca sa te atinga. m-am ridicat si ma asteptam sa vad perdelele albe zburand in vant si florile de maci, rosii ca pasiunea dintre noi. am gasit in loc doar adierea marii, apusul superb si mirosul care nu mai e de tine...

I wish nothing but the best for you...

mie...tie...

2011-05-16T01:01:00.000-07:00

Nu am ce sa-ti mai cer, dupa cat te-ai schimbat.
Sub alt colt de cer, alte clopote bat.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...

Nu am ce sa mai faci, prea departe te-ai dus
Si-mi vine sa tac, dupa ce ai apus.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...

Tie...Mie...Tie...Mie...

Cum sa-ti spun: te iubesc?!

Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vïna...

ce-ar fi fost?

2011-04-07T15:12:00.000-07:00

in ziua in care i-a dat drumul, ei, femeii care i-a avut gandurile pentru multe luni, s-a imbatat si a cumparat o lalea. ii trimisese acum o vreme un buchet mare de lalele pe care insa ea nu le-a vazut.
a cumparat o lalea si a pus-o la presat intr-o hartie pe care era scris numele ei in chineza. mister Ce ii scrisese numele pentru el, inainte sa plece din hong kong. pe o foaie alaturata era numele lui, in aceeasi chineza. literele ei erau mai suave, mai rotunde, mai ca ea si gandul ei. de atunci.
acum numele ei sta inchis intr-o carcasa cu un disc de pian.

Impreuna

2011-04-01T03:54:00.000-07:00

M-am visat privindu-te in lumina lunii, cu mainile explorandu-ti trupul ca pe un peisaj intins, cu dealuri si vai, dulci si provocatoare vai care se unduiesc dupa mana mea, in mana mea. Eram ca un zeu care-ti poseda trupul, care nu vroia nimic altceva decat atingerea mea. Te-am vazut apoi, te-am simtit tresarind. Ti-am zarit pielea rusinandu-se intrigata in prezenta atingerii mele.

Trupul tau e o minune. Mana ta asezata intr-a mea, in timp ce dormim supusi de oboseala crancena e tot ce am nevoie ca sa zambesc de dimineata. Capul tau sprijinit pe umarul meu, intr-o liniste calda ma face mereu sa vreau sa-ti sarut fruntea. Un sarut care sa-ti linisteasca temerile, gandurile, negurile. Unul care te face sa zambesti.

Mainile tale imprejmuindu-mi mijlocul si corpul lasandu-si usor greutatea inspre mine ne transforma intr-un echilibru. Impreuna langa un pat de spital, impreuna langa un pod langa Tamisa, alaturi la masa, impreuna in parc, band dintr-un termos cu ceai. E un impreuna.

l.o.v.e

2011-03-09T08:55:00.000-08:00

Muzica. Cuvinte. Dragoste.
Ce e dragostea?
Cand te priveste si simti ca se scufunda in privirea ta despre care spune ca e tulburatoare ca intalnirea dintre cerul senin si marea linistita? Cand o simti topindu-se la atingerea ta? Cand ii intinzi bratul ca sa-si sprijine eleganta dupa o zi pe tocuri? Cand se reazama de bratul tau de parca ar vrea sa se piarda in bratele tale? Cand isi adaposteste mana in mana ta, ca intr-o intamplare fireasca?
Cand ii vezi in minte, in privire si-n atingeri ca s-ar pierde in tine si-ar vrea sa te pierzi in ea? Cand se rusineaza cand o privesti si-si ia parul al joc? Cand te tachineaza si te face sa turbezi ca sa te vada suferind asa cum a suferit ea cand nu i-ai dat toate alea de mai sus?
Poate.
Poate e un gand care te strapunge uneori ca o fulgerare intr-o seara senina de vara. Poate e o litera, poate e un cantec.
Poate e o atingere. Poate e o dorinta.
Poate e ca atunci cand simteai ca nu mai ai aer atunci cand o vedeai plecand ori cand nu mai respirai privind-o dormind for hours and hours.
O fi mirosuri de vanilie si scortisoara, o fi mangaieri ale mandarinelor, portocalelor, strugurilor, ferestrelor, tastelor. O fi raze impletite in parul ei si stele culese de pe cer si asezate pe perna, ca sa-i vegheze somnul.
Ori vise pline de pasiune, ori ganduri si zambete "vinovate".
Ori toate. Sau nici una.

plus la

2010-12-22T15:16:00.000-08:00

iubesti tot ce e celalalt, ii iubesti mirosul si gesturile, iar dupa ce pleaca simti uneori ca ii vezi umbra umbland prin casa. te vezi ca intr-un halou, cu genele grele, cu pleoapele inchizand mari de saruturi. si crezi ca odata cu plecarea, ceva din tine a murit. ii strangi lucrurile, ii strangi pozele, incerci sa cureti in tine. si cu fiecare plecare tu ai din ce in ce mai putin...

Mi-s mainile reci...

2010-05-07T05:57:00.000-07:00

...si coapsele calde-fierbinti.
Mi-s mainile reci si-ti vreau trupul fierbinte. Sa-mi trec mainile reci pe pielea ta si sa o vad tresarind, incretindu-se sub atingerea racoroasa.
Mi-s mainile reci si as vrea sa-ti cuprind sanii in maini. Sa-ti vad areolele si sfarcurile infiorandu-se la apropierea mainilor pe care le asteapta. Ale mele.
As vrea sa-ti vad infrigurarea, tresarirea, infiorarea la lumina lunii, sa te privesc langa mine, cu lumina descriindu-te, jucandu-se cu trupul tau.

Guilty of...

2010-04-13T14:45:00.000-07:00

Sunt vinovat...

Ca n-am stiut invata sa-mi deschid aripile ca sa ne invatam a zbura impreuna...
Ca m-am infricosat de mine, fata in fata cu mine si gandul tau. Ca m-am temut de mangaierea antebratului stang cu varfurile degetelor mainii drepte, de gandurile pacatoase, privirile vinovate, aproape salbatice, de impulsurile provocate de gandul tau in mintea mea...
Ca n-am vrut povara neincrederii si geloziei pe orice barbat ti-ar fi avut privirea ori atingerea...
Ca nu sunt in stare sa port greutatea reactiilor noastre impreunate in perioadele de certuri si tensiuni. Si ca mi-a fost mai simplu sa ma scutur de asta si de gandul ca nu-mi permit sa las lucrurile astea sa se intipareasca complet in mine, purtandu-le peste tot pe unde sunt si voi fi...
Ca n-am stiut a face pasii alaturi de tine, ca nu te-am lasat sa ma inveti sa te adulmec, sa te gasesc, sa te iau. Ca nu te-am lasat sa ma cauti, sa ma gasesti, sa ma ai. Sa pasim impreuna. Un lucru ce pare imposibil. Si care ma intreb daca a fost doar in mintea mea...
Ca am plecat. O singura data. Desi gandul tau inca striga, inca se contopeste in melodii sau arome de Chance, inca se simte in stomac. Inca mangaie antebratul stang, coada canii de cafea si coaja mandarinelor care de cand nu mai esti, imi stau in preajma.

Dar si vinovat ca...

Te-am intors de fiece data, ca te-am facut sa crezi, sa vrei, sa cauti, sa doresti...
Te-am facut sa zambesti, sa visezi, sa doresti, sa mangai. Gandul meu, visul meu, dorinta mea, mangaierea mea.
Ti-am provocat asezare, constructie, calm, rabdare...

Dar...e doar o vina...

Few things I’ve learned in the last 2 years

2010-02-14T12:14:00.000-08:00

- Sa caut. Noi si permanente explicatii, scuze pentru ce nu fac bine, cam intotdeauna. Pentru ce gandesc si spun, pentru ce nu spun, pentru ce nu gandesc, pentru de ce nu fac, pentru de ce fac. Dar si sa ma caut in oglinda, in ciuda fricii care s-a asezat in mine, ca intotdeauna voi face ceva gresit, ca nu se poate sa nu gafez, ca oare ce se va intelege din ce spun.

- Sa ofer. Scuze si circumstante atenuante, auto- raspunsuri, sa impart indiferent ce (nu) vine din partea cealalta. Sa zic ca stomacul, gandul, caldura, abdomenul, degetele mainii drepte mangaind antebratul mainii stangi, toate au o legatura stransa, emotionala si de necontrolat cu un alt stomac, alt gand, alt abdomen, alta caldura, alta mangaiere. Doar coincidenta. Sau nici asta. It’s all in my head.

- Sa stau. Sa ma razboiesc cu mine insumi, sa ma enervez, sa ma calmez, sa vreau – raspunsuri, ganduri, dorinte, vise. Sa ma enervez cand nu le gasesc sau nu-mi sunt oferite. Sa le scriu si spun.

- Sa privesc. De cele mai multe ori cu ingaduinta, atunci cand trecuturile vor sa te macine din nou, vor sa revina ca valuri intense. Sau atunci cand cineva revine dupa doua saptamani de tacere, spunandu-ti ca s-a gandit ca ar putea sa-ti scrie, insa nu a facut-o. In timp ce alte persoane, pe care le-ai chinuit, te intreaba, in scris, online, asa cum ar fi putut face cineva: “esti bine? cum iti e seara?”. Si e doar o seara in care esti barely alive, only breathing makes you alive. Frant. Si ai nevoie doar de cateva vorbe bune...

- Sa chinui. O persoana care nu merita asta, care e dulce si atenta, care te priveste intr-un anume fel, care vrea sa te vada, care te cauta...pacat...iertare...

- O vorba: “sa nu te intorci acolo unde ceva din tine ti-a spus odata ca nu, nu ar trebui sa ai incredere”. Sa nu vrei omul care iti promite ca vine undeva, insa apoi vrea ante-spatiu, in timp ce pleaca sa petreaca in alte brate. Sa nu cauti persoana care iti spune cum te-ar mangaia, insa dupa cateva ore sau zile mangaie, poate in acelasi fel, alt trup. Sa nu ramai pe loc, sa nu cauti, sa nu vrei. Tot ce vei provoca va fi doar nevoia de a se proteja...

Did I?

2010-01-28T12:39:00.001-08:00

Atingerea imi ramane aninata...nemiscata...nu te poate gasi sa te atinga...nemiscata...plutind...
El se intreaba ce-ti privesc ochii, spre cine...iar daca sunt inchisi ce vis ii bantuie? Cum se joaca, cum zambesc? Cine ii atinge?
Tacere...atingerea...bumbacul fin...nu sunt...
Nemiscare...eu. “Ce este?”, ma intreaba ei, un el, o ea, un alt el, o alta ea...desi nici o EA sau o “ea”. Dar pe EA, dar EA? Cine o priveste si cum? Cum ii e respiratia?
Did I late you down? Maybe...
Did I give you up? No...
or?
But give me something that I believe in, give me something that I will wait...

wave

2009-10-12T14:02:00.000-07:00

This week, the woman which gives one something to my thoughts, gave me something. something to think. The thought, the thoughts, gandurile, gandul a venit intr-o seara, ca o leapsa, ca intr-o leapsa.

“Breaking the waves” s-a numit leapsa si a fost filmul pe care am crezut ca-l pot dovedi usor, dintr-o pala de vant. El a fost insa furtuna care m-a intors inapoi, ca valul ce se intoarce la mal. M-a incercat intr-o seara cand cuprins de aburii alcoolului ii purtam vorbele, ei, ale ei, care impletindu-se cu aburii alcoolului intr-un dans ciudat imi mutau mintea de la filmul care trebuia sa-mi aiba atentia. Am capitulat deci in fata lui si i-am promis ca ma voi intoarce cu mintea cat de cat limpede. Si am facut-o, intr-un sfarsit de seara, dupa cifre si intalniri, dupa priviri reci si intrebari inutile. Si i-am picat din nou prada, insotit de o cana de ceai care cu toate eforturile nu aducea a acasa. Si nici macar a ea…

Emily Watson, minunata ca un soare de toamna, jucaus, nevinovat si vinovat, cuceritor…cu greutatea unui rol pe care l-a purtat victorioasa pana la capat, atat de bine incat daca as vedea-o pe strada, as striga-o Bess. Un “el” in umbra ei, care se lupta si joaca, cu soarele care uneori il frige. Care e indragostit de soarele lui incat pentru ca nu il poate atinge il trimite sa scalde alte tarmuri. Poate dovada de dragoste si nebunie amestecata – sa iti trimiti iubita in brate straine, dar sa turbezi la gandul ca altcineva o va atinge si nu tu. Si o “ea” care e in stare de orice, inclusiv despre cel mai cel dar - sacrificiu pentru omul ei.

Ei nu i-am spus ca m-am gandit mult la ea si la noi in timpul filmului...I-am spus ca m-am gandit la o usa inchisa si o abandonare, o instrainare in fata unei usi inchise si a repudierii din partea propriei familii – I’ve been there, like in a while and like in a way. Nu i-am spus ca sunt zile in care as face ritualul lor, al lui Bess si Jan, in cuvinte care descriu forme de trupuri, framantari, patrunderi, alinturi, strangeri, imbratisari…daca n-ar fi prea mult, asa cum este si ar fi acum. Nu i-am spus ca nu stiu daca sforai noaptea si nici ca, daca ar fi vreodata sa fiu ca “el” nu as accepta sacrificiul "ei"...Nu i-am spus cum dorm noaptea, nici nu i-am aratat...Nu i-am spus ca m-am gandit pacatos si “vrand” la scena de amor dintr-o incapere sordida, in care actul brut si descoperitor a dat o noua latura unei relatii care abia atunci a inceput sa existe cu adevarat. N-a contat decorul (asa cum nici pentru ea nu conteaza, imi amintesc), ci contopirea in sine, uniunea unui doi devenit unul...I-am spus insa de talentul ei, acela “de a crede”, ca si cum asta ar fi fost totul si aproape nimic, dar acel ceva care face diferenta si da pana la urma totul. Si de simboluri biblice, si de trairi...

Si sunt atatea de spus...si mai bine de vazut...

Breaking the waves - Lars von Trier
and a.

Lonely

2009-09-10T00:41:00.000-07:00

I'm lonely, like the shadow that walks by herself on the wall...
My arms are tired of emptiness...
I'm swinging and fighting...
I need myself and you to guide me home, in myself and I...

Pilota care ma inveleste imi devine fetis. Nu unul placut. Imi tine de cald, insa nu-mi sufla pe piele, nu ma strange in brate, nu ma mangaie, nu-i simt inima batand. O strang dupa mine, pe mine, de-a lungul meu, insa...

Pe repeat, versuri lovinde, spun ce nu stiam eu sa spun, sa fac, sa gandesc…poate doar sa simt.

Versurile...

I'm in this fight and I'm swinging and my arms are getting tired
I'm trying to beat this emptiness but I'm running out of time
I'm sinking in the sand and I can't barely stand
I'm lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely

I try to be patient but I'm hurting deep inside
And I can't keep waiting, I need comfort late at night
And I can't find my way, won't you lead me home?
'Cause I'm lost in this dream, I need you to hold me

I'm scared of lonely
And I'm scared of being the only shadow I see along the wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
And I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely, I'm scared of lonely

I cry at night 'cause my baby's too far to be by my side
To wipe away these tears of mine so I hold my pillow tight
To imagine you I'll stretch your hand looking for mine
'Cause I'm lost in this dream, I need you to hold me

I'm scared of lonely
And I'm scared of being the only shadow I see along a wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me

I need your break when nobody is around
'Cause I'm tired of this emptiness
I think I'm drowning, I can't be lonely
And I'm lost in this dream, I need you to hold me

I'm scared of lonely
And I'm scared of being the only shadow I see along a wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
And I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me

I'm scared of lonely
And I'm scared of be the only shadow I see along a wall
And I'm scared of the only heart beat I hear beating is my own
And I'm scared of being alone, I can't seem to breathe
When I am lost in this dream, I need you to hold me
I'm scared of lonely, I'm scared of lonely

Melodia...

silabe

2009-08-29T05:13:00.000-07:00

Mana lui trecu prin aerul din preajma ei. Vorbea cu silabe mute, respira aer plin de ea, clipea in ritmul lui, uneori viu, alteori pierdut. Canta muzica gandurilor lui, fluierand-o in propozitii fara noima pentru cei din jur.

Mangaia de fiecare data pisica din preajma supermarketului, cea “nu mica, dar nici mare, nici neagra, nici alba, nici vargata, nici patata” doar cu ochi tristi si rascolitori. Ori poate vicleni. Isi trecea mana prin blana care-i imbraca sira spinarii. O hranea cu Whiskas incercand sa-i cumpere afectiunea. Incerca de fapt sa-si cumpere norocul – cel pe care i-l aduceau in minte ochii ei vicleni si tristi.

Uneori se intindea in pat si pana si visele i se intristau. Alteori se trezea scriind pe geamuri ori in agende o litera care desi era a lui, nu era a lui. Citea poezii cu care se clatea de cifrele zilei si ar fi vrut literele lui, pentru el.

Defazare

2009-08-05T15:59:00.000-07:00

Pentru aproape 5 ani am fost defazat pentru ca nu am simtit ca langa mine nu se mai intampla simtire, ca de langa mine se pleca, desi se statea.

Mai apoi, dupa o vreme, din nou defazat, cu aceeasi persoana: nu vedeam ca nu sunt tata. A fost nevoie de negrul pe albul unei hartii ca sa lupte cu sentimentul pe care stiu acum ca mi-l doream: acela ca cei doi ochi albastri mari si aproape deloc plangaciosi sa fie urma mea pe lumea asta.

Si mai apoi o defazare de peste un an si jumatate: cea a unei litere, care s-a jucat cu mine pana cand s-a asezat. Si in tot timpul asta eu mergeam spre alte continente, spre alte tari, spre un alt eu, fara sa-mi dau seama ca litera e cu mine, ma inunda, se aseaza, ma copleseste, ma cuprinde. Se aseaza, se scutura, intoarce spatele, ma scutura, se intoarce, se aseaza. O litera care ar vrea sa fie si sa nu fie, o litera care nu promite. Dar care inunda si provoaca mici puciuri interioare, sub forma de ganduri, mici explozii, randuri, litere asezate unele langa altele.

Acum cateva zile mi-am trecut mana dreapta pe sira spinarii unei pisici. Nu mica, dar nici mare, nici neagra, nici alba, nici vargata, nici patata – doar cu niste ochi care m-au facut sa scriu apoi pe geamul aburit de ploaia din orasul asta ploios o litera. Care nu este litera mea, desi... Am mangaiat pisica, mi-am trecut mana prin blana ei moale, cu gandul...

Ca sunt in ofsaid, ca si acum.

Colours

2009-07-01T06:27:00.000-07:00

Mi-e rosu, de culoarea capsunilor dulci, cu aroma gatului pe care il doresc...
Mi-e bleu, de culoarea cerului senin spre care privesc cu ochii de culoarea cerului de iarna...
Mi-e galben, de culoarea lanurilor de grau adiind in bataia vantului de vara...
Mi-e rosu, de culoarea macilor infloriti...
Mi-e bleu-vert, de culoarea marii senine, cu trupuri unduindu-se in ea...
Mi-e alb, de culoarea perdelelor zburand in vant, de la balconul de pe malul marii, lasand sa iasa si sa intre misterul unui “noi”...
Mi-e rosu, de la rotunjimea cireselor carnoase pe care as vrea sa ti le plimb pe trup...
Mi-e verde, ca mirosul ierbii proaspat taiate, in diminetile de vara calma...
Mi-e auriu, ca nisipul ce mi se scurge printre degete si mi se agata in par...
Mi-e galben, ca floarea soarelui ce zambeste si se roteste in jurul soarelui, atunci cand se lasa curtata de razele lui...

Mi-e curcubeu, ca senzatia ce o lasi in mine. Mi-e stralucire, lumina, glowing. Mi-e fin ca puful de pe piersica pe care o spal inainte de a musca, dezbracand-o astfel in unduiri si mangaieri. Mi-e vanat, precum coaja vinetei pe care o asezi la copt si pe care o lasi apoi sa te muste in excese fierbinti-obraznice.
Mi-e...

words contest

2009-06-30T03:59:00.000-07:00

Patrick dared me into a contest, of beautiful words each one of us finds. the words contest began without knowing it and it has no prize in the end. just reading, enlighting with some beautiful pieces.

my first one was a part of Lewis Carroll's “The Three Voices”:

“[…] Her voice was very full and rich,/ And, when at length she asked him "Which?" / It mounted to its highest pitch.
He a bewildered answer gave, / Drowned in the sullen moaning wave, / Lost in the echoes of the cave.
He answered her he knew not what: /Like shaft from bow at random shot, / He spoke, but she regarded not.
She waited not for his reply, / But with a downward leaden eye / Went on as if he were not by
Sound argument and grave defence, / Strange questions raised on "Why?" and "Whence?" / And wildly tangled evidence.
When he, with racked and whirling brain, /Feebly implored her to explain, / She simply said it all again.
Wrenched with an agony intense, / He spake, neglecting Sound and Sense, / And careless of all consequence:
"Mind--I believe--is Essence--Ent - / Abstract--that is--an Accident - / Which we--that is to say--I meant--"
When, with quick breath and cheeks all flushed, / At length his speech was somewhat hushed, he looked at him, and he was crushed.
It needed not her calm reply: / She fixed him with a stony eye, / And he could neither fight nor fly.
While she dissected, word by word, / His speech, half guessed at and half heard, / As might a cat a little bird. […] "

The second voice.
And I love Red...this Red, from here.

summer

2009-06-23T02:42:00.000-07:00

My perfect summer...

...are cercei din cirese coapte, prinse la urechile tale, pe care, ca sa pot fura fructele rotunde, trebuie sa le gust, sa le sarut...
...are zambete aninate in raze de soare si in mangaieri...
...are indepartari de trupuri noaptea in somn, din cauza caldurii, dar si cautari somnoroase-adormite-semi-constiente, ale mainilor, pieptului, pielii tale...iar pentru tine acestea ale mele...
...priveste dragoste in valurile marii, saruturi patimase, lanturi din scoici, buze cautande, trupuri vrande, topindu-se sub razele soarelui celui nerabdator...
...primeste ploi calde ce se topesc pe trupuri fierbinti, nopti cu luna, adieri de vant mirosind a tei si-a flori, in care ti-as gusta buzele si causul gatului...
...are imbratisari, dansuri si fugi dragastoase in lanuri de grau, cu spice impletite intre degete si flori de mac prinse in par, alintate in saruturi intinse pe brate de grau auriu, sub cer de un bleu senin...
...are soapte dulci, rostite la urechi fine, in alinturi neobosite...
...are miscari lente de pisici, care se spala alene cu miscari gratioase, in usa camerei...
...are lumina ochilor tai, pe cerul noptii senine de vara...
...aseaza nisip fin intre degetele de la picioare, pe trupuri vrande, printre degete cautatoare...
...are miros de piele, de valuri si raze pe insulele pielii tale atinse de urmele atingerii mele...
...are inima mea si litera ta desenate in nisip, la picioarele tale, pierzandu-se sub valurile nerabdatoare.

My summer ...

...are nisip strans in pumni si lasat sa se scurga sub vantul incarcat...
...are valuri ce se impletesc printre degete nerabdatoare si unduiesc de-a lungul unui trup semi-bronzat...
...trebuie sa primeasca ploi asupritoare, prelungi, ne-spalatoare, ca o a doua natura...
...are miros fara miros...
...cauta atingeri, ale unor arome, ganduri, litere, sunete, imagini, pe care le-ar strange intr-un singur sunet....
...priveste la valuri care ating, dar nu la fel...
...are priviri pline si goale, calme si calde, privite, cautate, scrutande, dorinte, pleoape inchise...
...nu are maci, lanuri de grau, cirese coapte, capsuni tentante-incantatoare-dulci-pe buze si gat, dar are zambete serioase, concentrate, ganditoare...

...are ganduri ce ma duc la tine,

...are dorinte si vreri,

care spun ca te vreau...

me

2009-05-15T03:05:00.000-07:00

Años

2009-05-07T06:11:00.000-07:00

O scena desprinsa parca din filmele lui Almoldovar, aseara, intr-un loc discret din locatia mea asiatica, care uneori ma tine inclestat, aproape inlantuit, alteori ma elibereaza si ma face sa cred ca e o mica lume cu minuni.

M-a bantuit secventa, am simtit nevoia sa le leg de niste acorduri, le-am cautat si le-am gasit...

O piesa care ma duce cu gandul departe...if only...

don't

2009-05-05T00:33:00.000-07:00

it's raining here, inhere, outhere...and for the first time, three days ago, I felt the smell of rain here, outside the city walls, in my little rainy world...

it was something that i said, or didn't say this time
i don't know if it's me or you
but i see the sky it's changing
...
i thought the time was on our side...
...
we can make this last forever
so please, don't stop the rain...

cold

2009-04-27T05:30:00.000-07:00

zile pline, in care am uitat de mine...
zile in care mi-a plouat, in mine, in minte, in suflet...
...in care ma asezam cu ochii inchisi, plutind in apa piscinei fara culoare acum...fara gust, fara bucurie...rece...
insula de piele plutind...o insula ganditoare...
singur...bursuc singur...

These days...

2009-04-22T07:20:00.000-07:00

Few of the uglyest days of my life, of my last years...In afara zilelor cand am aflat ca acele ultime luni, acei ultimi ani fusesera niste minciuni, zilele astea au fost si sunt cele mai urate, cele mai grele, cele mai apasatoare...

Nu ma gandesc decat la un suflet cald si linistit, dulce si fascinant, poetic si starnind, care mi-a incalzit ultimele luni, ultimele 21 de luni, pe care insa eu l-am ranit si dezamagit.

Nu stiu ce e in ea, nu-mi spune, probabil nici nu voi sti vreodata, insa stiu ca daca as avea acum in fata “a genie from the bottle” caruia sa-i cer ceva...i-as cere sa ma lase sa o tin in brate macar 10 minute ca sa-i spun ca-mi pare rau. Ca imi pare rau ca am fost las, atat de las incat sa nu rezist in fata reprosurilor familiei mele, care au inteles gresit intentia mea de a-mi revendica femeia care imi bantuie gandurile, visele, dorintele. Ca regret ca am facut-o sa ofteze chiar si o data si ca acest gand ma strange in spate de fiecare data cand imi vine in minte.

Ea este cea care a starnit mici furtuni in mine, cea care imaterial m-a atins altfel, atingere pe care am vrut-o si fizic. Ea este cea care m-a facut sa scriu, cea care m-a ajutat sa ma intorc spre foaia alba si sa incerc sa o umplu. Ea este cea care m-a facut sa nu ma pot rupe, sa imi gasesc noi linii ale rabdarii, noi zambete, altfel, sa ma privesc altfel. Ea, cea careia i-am desenat noi limite ale rabdarii, careia i-am devenit provocare, care nu s-a putut rupe. “Uneori te simt, A., stii?”...da, A., te simt uneori, stii? Invisible strings, invisible connections, ramase din pacate invizibile...

In dimineata asta, cand am atins pamantul locului care ma gazduieste de atatea luni si care m-a rapit din alte planuri, o aveam in minte. Si m-am ciupit, cu inima indoita de tristete, incercand sa ma conving ca e doar un vis urat. Si m-a durut, deci nu visam...Imi doream sa fiu pe aeroportul romanesc pe care trebuia sa ajung in urma cu o zi si sa stiu ca o sa ajung sa-i vad ochii, sa o ating, sa-i strang mana, sa o port in camera de care ma si ne indragostisem in urma cu o saptamana si in care visam ca-mi va arata “the water colours”...the discovery colours...her colours, my colours, our colours...

anais

2009-04-14T02:23:00.000-07:00

"De data asta n-o sa te trezesti din extazul intalnirilor noastre pentru a expune doar momentele ridicole. Nu. De data asta n-o s-o faci , pentru ca in timp ce traim impreuna, in timp ce-mi examinezi rujul de nesters ce-mi estompeaza conturul gurii , intinzandu-se ca sangele dupa o operatie (m-ai sarutat pe gura si a disparut, conturul ei s-a pierdut ca intr-o acuarela, culorile au curs), in timp ce faci asta, eu prind din zbor miracolul ce trece pe langa noi si ti-l aduc, il respir in jurul tau. Ia-l.[...] Incaperea e plina de incandescenta pe care ai turnat-o in mine. Incaperea va exploda cand ma voi aseza pe marginea patului tau si tu imi vei vorbi. Nu-ti aud cuvintele: glasul tau reverbereaza pe fundalul trupului meu ca un alt fel de mangaiere, un alt fel de penetrare. Nu am nici o putere asupra glasului tau. Vine direct din tine in mine."

Anais.

f.p. & a.

2009-04-11T13:47:00.000-07:00

"Toate acestea se-ntâmplã, probabil, fiindcã în jurul meu nu existã nimeni altcineva cu mai multã personalitate decât patronul Vasques şi fiindcã deseori acest personaj banal, chiar vulgar se insinueazã în spiritul meu şi îmi distrage atenţia de la mine însumi. Cred cã simbolizeazã ceva. Cred sau aproape cred cã undeva, într-o existenţã îndepãrtatã, omul acesta a fost în viaţa mea ceva mult mai important decât e astãzi."

"Totul în mine are tendinţa sã se transforme într-o goanã dupã mereu altceva: o lipsã de rãbdare a sufletului cu el însuşi, ca un copil neastâmpãrat, o neliniştire mereu în creştere şi mereu egalã cu sine."

"A trãi înseamnã a croseta cu intentiile altora."

Fernando Pessoa...
şi A.

Letter to my Icu

2009-04-10T05:54:00.001-07:00

Bicule,

În clipa asta, când îţi scriu, te am în minte zâmbind. Am încercat să mi te amintesc altfel, dar nu prea mi-a ieşit. M-am tot gândit ce ţi-aş spune din ce nu ţi-am spus până acum...şi nu ştiu. Doar că te iubesc (deşi ştii asta, ţi-am spus-o, poate nu destul de des) şi că îţi mulţumesc că amprenta ta mă însoţeşte, e cu mine, oriunde merg, orice fac. Restul lucrurilor...sunt ale noastre.

Mă gândeam oare ce le-aş spune copiilor mei despre tine? Şi mi-am dat seama că nu le-aş spune, nu doar cuvintele te-ar purta pe tine, Bicul meu, spre ei, sau nu numai le-aş spune, ci aş face cu ei ce făceai tu cu mine, ca tată, aşa cum mi-ai fost tu mie cât am fost copil. I-aş purta în zbor, în spate, pe umeri, alergând şi făcând ca avionul, i-aş ridica cât mai sus ca să vadă cum e să fii un brav zburător; i-aş duce de mână până la aeroport ca să le arăt marile păsări de fier care taie cerul şi ajung cât ai pocni din degete până în cealaltă parte de lume (aşa îmi spuneai despre ele, ţin minte şi acum, când aproape mi-au devenit prietene şi mă poartă între voi, cei dragi ai mei şi acest celălalt capăt de lume; şi aş risca să iau şi amendă din cauza asta, aşa cum ai luat tu când m-ai dus pe mine să ating un avion). M-aş război cu ei cu săbii din lemn, cu caschete încrustate, asemeni cavalerilor medievali, aşa cum am fost noi doi, în războaiele din livadă; i-aş învăţa să fure ouă din cuiburi de păsări, dar şi cum să le pună înapoi, i-aş învăţa să stea în şa, aşa cum m-ai învăţat tu pe mine. Le-aş vorbi despre oameni şi le-aş spune ce mi-ai zis tu mie: “Priveşte în jurul tău cu atenţie şi nu lovi în ceilalţi, chiar dacă uneori ei sunt răi cu tine. Dar nu-ţi lăsa datoriile neplătite. Nu intra în lupte pe care ştii că nu le poţi duce. Nu te lăsa să putrezeşti, nu-ţi lăsa creierul să doarmă, trage de tine când alţii nu o fac. Iubeşte-ţi şi respectă-ţi femeia, preţuieşte-o şi ţine-o de mână ca şi cum ea ţi-ar fi univers – femeia care alege să ţi se aşeze alături îţi va fi companion şi aliat în lupta cu viaţa”.

De la tine şi Bica am învăţat să ţin de mână omul pe care îl iubesc, de la voi m-am încărcat cu pilda unui doi care luptă cu viaţa. Încercând să mi te imaginez de unul singur, tu, bărbatul demn şi frumos care mă purta prin lume, mă ducea la şcoală şi mă asculta la poeziile la română, mi-am dat seama că de fapt că atunci când îmi spuneai că pe tine nu te cheamă în nici un fel fără Bica, asta era de fapt pilda dragostei. Că voi doi m-aţi învaţat ce este dragostea: faţă de o femeie, faţă de un bărbat (aceea din ochii Bicăi atunci când te privea), faţă de un copil (cea cu care m-aţi înconjurat în toţi aceşti ani şi pentru care vă mulţumesc). Pentru toate astea îţi mulţumesc, vă mulţumesc...
Şi vă iubesc...

Semnez
A.,
aşa cum m-ai încrustat pe coaja copacului pe care l-ai plantat în livadă, în ziua în care m-am născut

Milk on women's body

2009-04-08T04:25:00.000-07:00

Aceasta este una dintre fotografiile din proiectul Milk, realizat de Andrey Razoomovsky, care s-a jucat cu lapte, trupuri de femei, lumini si obectivul camerei foto. Fotografiile din proiect sunt aici

Jocul

2009-04-08T04:21:00.000-07:00

the game...
das spiel...

il...vreau...

je

2009-04-08T04:19:00.001-07:00

3

2009-03-31T14:28:00.000-07:00

de 3 zile ploua...
de 3 zile picuri imi ploua, ma ating, ma spala, ma apasa, ma incarca...
de 3 zile mi-a plouat inauntru,
in semi-lumina semi-intunericului vanilat, din preajma abajurului lampii...

privesc in mine...picuri...
privesc pe mine...picuri...
privesc langa mine...gol...

Amintirea unei senzatii...

2009-03-19T15:31:00.001-07:00

...din trei fotografii...asteptand atingerea...pe viu...

Foto de Cristian Crisbasan, singurul fotograf roman introdus in "The New Erotic Photography"
Sursa foto: blogul lui.

Naluca

2009-03-18T15:33:00.001-07:00

Un birou, la un etaj superior al unei cladiri din HK, cu lumina difuza si sunetul pe care il produc doar strada si ticaitul sacadat a doua respiratii…o silueta feminina in geamul mare, care da panorama strazii si a blocurilor din jur, priveste in zare, cu spatele la mine. Ma aude poate, imi aude poate respiratia care s-a sacadat la fel ca simturile ce se ascut precum un brici trecut peste panza ce-l netezeste si ascute, de catre mana unui barbier…imi aude pasii lenti si buzele ce se musca, intalnind in cale mirosul de vanilie pe care niste lumanari il imprastie timid undeva in colt…

Ajung langa ea, iar ea schiteaza doar un zambet in coltul gurii si un gest imaterial cu privirea in coltul ochilor. Poarta vesminte aromate cu Chance, pe care mintea mea le-a aruncat deja pe jos, usor si destul de rapid, caci scanerul din narile mele a simtit deja pielea mirosind a crema de vanilie asezonata cu parfumul innebunitor. Nu-mi spune nimic, nici macar nu ma priveste…desi ii simt caldura si trupul vibrand, imi asez mainile pe geamul din fata ei si nasul destul de aproape de pielea gatului si spre lobul urechii ca sa-mi poata simti respiratia…cobor cu mainile pe geam, descriind conturul trupului ei, zgarii usor geamul cu unghiile coborand si simt cum pe bucata de geam din fata ei a aparut o forma nedefinita din aburii ce-i ies pe nari si buze. Imi simt pulsul crescand si respiratia ramanand aproape salbatica pe trupul ei invasmantat, stiu sigur ca mi-o simte insa nu spunem nimic. Ajung jos pe geamul rece iar mainile mele descriu usor traseul dintre geam si picioarele ei…

Si-mi depun atingerea pe glezna invelita in dresul fin, matasos...ma opresc pret de o clipa, in care imi opresc instinctele animalice care ar vrea sa o posede acum...si urc cu atingerea palmei, cu toata dorinta concentrata in palme, in varfurile degetelor, ating, misc...imi las mainile sa umble pe sub rochia ce se vrea invelis pentru un trup aprins, senzual si vibrand, i-o ridic si as smulge-o daca nu as vrea ca lucrurile sa mearga lin, innebunitor. Ajung la banda care ii tine dresul lipit de pielea atat de fina si usor, o desprind de piciorul drept si o mangai, fara sa-i deranjez insa prea tare dresul. Mai urc putin mangaind, insa ma opresc, trecand doar cu o adiere prin dreptul florii ei de lotus. Sunt ridicat aproape in picioare si cand imi atintesc privirea spre intregimea ei o vad ca e rezemata de fereastra...

Ies cu mainile de sub rochie dar fara sa-i parasesc trupul. Simt ca ma strange costumul, camasa, pantalonii, mi-e cald, dar bine...mi-s simturile ascutite...si-mi urc mainile pe soldurile ei, pe abdomen, ii mangai sanii, ii ating, ii masez si tot ce vreau in clipa asta e sa-i ating sfarcurile. I-as rupe rochia cu dintii, doar ca sa ajung la ei. Isi pune mainile peste ale mele si se mangaie cu ele, degetele ne sunt aproape impreunate...mi le conduce inspre spatele rochiei, acolo unde este fermoarul care o tine stransa. O eliberez in timp ce imi trec buzele si rasuflarea intai pe gat si dupa urechi, apoi coborand milimetru cu milimetru, pe urma fermoarului a carui eliberare ii lasa rochia sa cada, infatisandu-mi-o doar in lenjeria de un negru perfect, care ma innebuneste.

O simt starnita, o vad cum se intoarce si-si pune mainile in jurul gatului meu, imi ia fata si ma saruta pasional, apoi mainile ii coboara in mangaiere intai pana la sacou, apoi la nasturii camasii pe care ii desface in graba, in timp ce imi saruta gatul. Le pierde pe jos in timp ce ma trage spre ea si-mi desface pantalonii. Imi mangaie si saruta pieptul, inchid ochii si ma sprijin cu mainile de peretele de geam, peste ea. Ma desface la pantaloni, imi framanta fesele, ma saruta ca si cum ar vrea sa ma soarba cu totul. Imi cobor mainile pe trupul ei frematand, imi las buzele sa se preumble pe gat, apoi pe santul dintre sani, pe care ii eliberez din sutienul de dantela fina. Miros a vanilie, sunt rotunzi si uneori cuminti, ii sarut sfarcurile care se joaca cu mine, cu buzele si limba mea intr-un joc doar de noi stiut...vad cum si-a sprijinit mainile de fereastra si o zgarie cu varfurile degetelor, asa cum fac eu pe pielea ei. Imi cobor saruturile si jocul pana in cel fierbinte punct al trupului unei femei si stau acolo, intr-un sarut si joc prelung...iar unghiile ei, care intre timp s-au oprit pe umerii mei ma ridica, imi ridica buzele pentru inca un sarut. Iar buzele ei se apropie de gatul meu, mainile nu se pot hotara intre coapsele mele si mijlocul care se lipeste de ea, aproape strivind-o de fereastra...fereastra pe care curge acum muzica sacadata a unor picuri calzi de ploaie...

“I want you inside me, make me yours”, imi sopteste vocea ei...si nu ma pot opune...nici opri...

azi...

2009-03-18T14:21:00.000-07:00

Apa si muzica...

2009-02-16T14:27:00.000-08:00

...care te curata...

Descoperiri: in urma cu doua zile, piscina binecuvantata, la 20 de minute de stabilimentul meu cu lumina stravezie si aroma de vanilie, care te spala de pacatele ultimelor saptamani si te face sa simti ca respiri.

Aseara, prin Jazz FM UK, de care mi-am amintit multumita unui om care e uneori un amestec de alter-ego, oglinda, caldura si incruntare, a venit descoperirea unei muzici care atinge, loveste, ciupeste fiecare fibra din inima si fiinta unui om care stie si poate sa asculte. Muzica unui om care face toate cele spuse deja cu o trompeta, pe care o atinge ca si cum ar vrea sa ne atingem intre noi cu dragoste, sa facem dragoste pe acordurile ei, pe muzica lui. Oare ce dar mai frumos poate da un om celorlalti?

Chris Botti. Acesta este numele lui.

Balada bursucului cu ochi ce-ar vrea sa strige

2009-02-11T09:15:00.000-08:00

Este in Asia un fel de bursuc, the asian badger ii spune, care mi-ar putea fi prieten. Cu nasul semi-sus, cu ochi calzi si agitati, cu porniri calme uneori, salbatice alteori. Cu gusturi de lenjerii de dama rosii si filme de dragoste, cu cititori si Kids, care oscileaza intre muzici pe care ti-ai putea taia foarte usor venele, in caz ca ar fi simplu sa faci si asta...si pian, si muzica ciudata.

Populeaza el, acest tip unic de bursuc (in acest caz de recunoscut prin ochii albastri verzi mai mult albastri care din cand in cand incearca sa se oglindeasca in apa unui Hong Kong aglomerat, in care se simte totusi atat de singur), un anume bloc de birouri zgarie nor, colivie de sticla i-a spus bursucul, in care este de multe ori singurul care deschide fereastra in cautarea unui aer, unei lumini, unei atmosfere.

In urma cu doua zile exemplarul de asian badger, the blue eyed specie, a iesit din trecatoarea locuinta de iarna, sa alerge…se sufoca, ii batea inima ca unui iepure fugarit, il durea capul si creierul, asa mic cum e, nu mai avea stare. Cine a mai vazut un bursuc alergand? Sunt ca niste mici caluti acesti bursuci, doar ca de mai mici dimensiuni, si fara acea amploare si talie...Si a alergat pana nu mai putea respira. Si s-a oprit la golf si s-a privit oglindit in suprafata miscatoare si inselatoare a apei. Asculta muzici de la bursuce si s-a gandit ca habar n-are ce-i cu el. Dar stie ca o vrea...

Si-i venea sa urle exact asta, ca o vrea, ca ar fi vrut sa zgarie cu unghiile lor fereastra aceea din biroul acela agatzat intr-o colivie de sticla...dar ea nu stie asta...

Bursucului ii e dor :(

Spuse ea...

2009-01-29T09:11:00.000-08:00

"Intr-un fel, mi-e dor sa ma indragostesc. In altul, mi-e dor sa am pe cineva linga mine care sa-mi stimuleze creativiatea si sa-mi dea, cu o simpla privire, toata energia din lume. Mi-e dor sa ma cert si sa tachinez, mi-e dor sa-mi fie dor", spuse ea si astfel reveni in mintea lui.

Iar el priveste aceste randuri prin fumul de tigara, amintindu-si toate vorbele frumoase. Care erau insa dublate de fapte in alte parti, cu alti domni. El banuia, acum insa stie sigur. Dar nu are nici un drept, pana la urma cine este el?

told

2009-01-26T07:22:00.000-08:00

I-am spus...i-am spus despre noi, despre mine si tine, despre mine, despre tine…si privindu-i ochii ma simteam un impostor, un nenorocit...Mi-as fi dorit sa se deschida un hau in fata mea si sa ma arunc in el, asa i-am simtit intelegerea din privire si cuvintele care ma rugau sa-mi urmez inima. Doar ca nici ea si mai ales nici inima mea, nu stiu ce vor, ce asteapta...ce asteapta de la tine, de la viata, de la destin. “What if it’s not to be?”, ma tot intreb in desimea noptii ca o ciocolata densa si calma...Si pana la urma daca ar fi sa be, would be what?

Chocolat...

2009-01-19T06:52:00.000-08:00

Picatura de ciocolata…calda, umeda, aproape umeda, abia perceptibila, catifelata. Nu are puterea sa cada, sa se prelinga desi ar vrea sa cuprinda in bratele sale urma trupului vibrand…Ar vrea sa strige, ar vrea sa guste, ar vrea sa se piarda, sa fie prima si ultima clipa a vietii sale de picatura, insa o viata plina, agitata, vibranda…dar se anina, suspendata in timp, spatiu si caldura unui corp…

Patratica de ciocolata…atingand suav, aproape moale, eretic, starnind, buzele…sta agatata, catifelata, aninata, imprastiindu-si parfumul unic catre cealalta pereche de buze, care ii asculta chemarea, vine si o sacrifica, topind-o in caldura atingerii celor patru buze. Ea se supune devenind liant erotic intre energiile si atingerea unor “noi”.

Parfum de ciocolata…aninat in carliontul de la baza gatului tau, care ma cheama si ma indeamna sa-l eliberez. Vrea, la fel ca mine sa te cuprinda, sa te atinga, sa te framante, sa te parcurga, sa se piarda in tine si aroma ta – de ciocolata, ori poate de vanilie? Mi se lipeste de maini, de nari, de buze, de simturi, de fiecare receptor, de mine, de noi; ma bantuie, ma alearga, ma parcurge, ma vrea, ma vrea sa te vreau. Precum o picatura de ciocolata…

The day when I re-met Bono

2009-01-12T07:43:00.000-08:00

This time with Bono as a columnist for the New York Times.

His article here. My opinion: enlighting and charming.

Also: his article, in his reading, so the text and his voice here.

Almost lover

2009-01-09T01:38:00.000-08:00

Your fingertips across my skin
The palm trees swaying in the wind
Images You sang me Spanish lullabies
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick
Well, I never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
We walked along a crowded street
You took my hand and danced with me
Images
And when you left, you kissed my lips
You told me you would never, ever forget
These images
Well, I'd never want to see you unhappy
I thought you'd want the same for me

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do
I cannot go to the ocean
I cannot drive the streets at night
I cannot wake up in the morning
Without you on my mind
So you're gone and I'm haunted
And I bet you are just fine
Did I make it that
Easy to walk right in and out
Of my life?

Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you
Can't you just let me be?
So long, my luckless romance
My back is turned on you
Should've known you'd bring me heartache
Almost lovers always do

A Fine Frenzy - Almost Lover

Nu sunt...

2009-01-05T03:54:00.000-08:00

Adăugat de adrian.c pe 13.06.2008 ora 18:57:48

Nu sunt francez (decât "prin adopţie" ca să zicem aşa, de vreo doi ani), Casanova nici atât, rus neşlefuit băutor de vodcă, din care se mijeşte însă o posibilă sensibilitate - mmm, nici asta, nici Don Juan de Madrid...sunt doar un purtător de inimă românească, despre care aş vrea să cred că bate acum nu doar româneşte (în afară de bătăile puternice atunci când joacă Naţionala României), ci şi franţuzeşte - britaniceşte, să zic oare şi multiculturaliceşte?!... Nu sunt bursuc autentic, deşi sunt absolut topit după nişte schiţe cu bursuci "business" pe care le-am descoperit acum o vreme şi cu care mă asemăn în anumite caracteristici...nu sunt un Don Quijote (sunt totuşi purtător de vise, în care uneori parcă mă pierd şi cred că îmi place această latură a mea), nici Henry Miller, însă am vrut să cred că aş putea avea "my very own Anais"...
[...]

Semnez, A.

Sursa: Liternet.ro, acolo unde acest text nu a produs zambetul scontat...acolo unde, insa, mi-am lasat amprenta ca raspuns la niste texte si unde-mi aciuez din cand in cand privirea albastruie...